ICCJ. Decizia nr. 3507/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3507/2009
Dosar nr. 4071/2/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.C. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie, solicitând instanţei obligarea acestora la plata drepturilor băneşti constând în sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, stabilit prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, pentru cei trei ani anteriori sesizării instanţei, sume actualizate conform ratei inflaţiei, precum şi obligarea pârâţilor la luarea în calcul a acestui spor la stabilirea drepturilor sale salariale şi pentru viitor, pe perioada detaşării sale ca specialist militar în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie .
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este specialist militar poliţist în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, considerând prin urmare că i se cuvin toate sporurile aferente personalului civil din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, potrivit art. 1 lit. a) din anexa nr. 7 a Legii nr. 138/1999. Reclamantul a menţionat Decizia nr. 21/2008 a I.C.C.J., apreciind că în situaţia în care magistraţilor procurori, personal civil din instituţia în care îşi desfăşoară activitatea, li s-a recunoscut pe cale judecătorească dreptul la acest spor, în egală măsură este şi el îndreptăţit la acesta.
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamantul este funcţionar public, prin urmare nu beneficiază ce sporul solicitat, doar salariul de bază fiindu-i calculat, potrivit legii, în funcţie de salariul magistraţilor, beneficiind însă de sporurile aferente funcţionarilor publici din cadrul instituţiei.
Cu acelaşi prilej, pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, solicitând ca, în ipoteza căderii sale în pretenţii, chematul în garanţie să fie obligat să îi aloce sumele necesare efectuării plăţilor.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
La rândul său, şi acest pârât a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, solicitând acelaşi lucru.
Prin sentinţa nr. 3267 din 26 noiembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamant, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor, şi, totodată, a respins ca nefondate cererile de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor formulate de Direcţia Naţională Anticorupţie şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că doar salariul de bază al specialiştilor se determină prin raportare la indemnizaţiile magistraţilor, doar în privinţa acestuia existând o trimitere la anexa care reglementează aceste indemnizaţii
Restul drepturilor salariale se determină nu prin raportare la cele ale magistraţilor, ci, aşa cum reiese din prevederea expresă cuprinsă în art. 28 alin. (2) fraza I din ordonanţă, mai sus citată, reclamantul beneficiază „de drepturile prevăzute în OUG nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici".
De altminteri, o atare concluzie se desprindea şi din prevederea expresă a art. 11 al ordonanţei, potrivit căreia specialiştii din cadrul D.N.A. în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii au calitatea de funcţionar public şi îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Parchetul Naţional Anticorupţie. Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţă de urgenţă".
Concluzia care se impune este următoarea: reclamantul, ca specialist militar în cadrul D.N.A., nu doar că este funcţionar public, calificat ca atare de lege, dar legea menţionează expres şi faptul că drepturile şi obligaţiile sale sunt cele prevăzute pentru funcţionarii publici, cu unele excepţii expres prevăzute.
Iar una dintre aceste excepţii este tocmai stabilirea salariul de bază în raport de indemnizaţia magistraţilor, o altă excepţie constând, spre pildă, în beneficiul art. 26 din OUG nr. 177/2002 (forma în vigoare în perioada de referinţă). Fiind însă excepţii, sunt de strictă interpretare şi aplicare.
Având în vedere că funcţionarii publici din cadrul D.N.A. nu sunt îndreptăţiţi la plata acestui spor, chestiune clarificată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 23/2008, pronunţată în interesul legii, când a stabilit că „ Funcţionarii publici din cadrul instanţelor şi parchetelor nu beneficiază de drepturile băneşti reglementate de legislaţia specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor de pe lângă acestea", instanţa de fond a respins ca nefondate pretenţiile reclamantului.
Instanţa de fond a respins cererile de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, respingând şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor, întrucât raportul juridic de drept public ce fundamentează cererea de chemare în garanţie este legat cu Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Împotriva acestei hotărâri recurentul S.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică se impune a fi acordat în condiţiile în care reclamantul beneficiază de sporurile prevăzute de legislaţia specifică autorităţii în care îşi desfăşoară activitatea.
În acest sens sunt dispoziţiile art. 40 din OUG nr. 92/2004, ale art. 42 din OG nr. 2/2006 si art. 41 din OG nr. 6/2007, toate acest acte normative reglementând drepturile salariate şi alte drepturi acordate funcţionarilor publici, potrivit cărora „Funcţionarii publici beneficiază şi de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea".
Reclamantul arată că îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, motiv pentru care consideră că beneficiază de sporurile salariale prevăzute pentru persoanele care îşi desfăşoară activitatea în aceasta instituţie. Având în vedere că prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în aplicarea prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, s-a constatat că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, acest spor fiind valabil inclusiv pentru personalul Direcţia Naţională Anticorupţie, este evident că, în situaţia în care Legea nr. 50/1996 reprezintă o reglementare specifică şi autorităţii din care face parte, prevederile acesteia - art. 47, îi sunt aplicabile.
Reclamantul mai susţine că instanţa de fond că nu a avut în vedere nici dispoziţiile art. 1 lit. a) din anexa nr. 7 a Legii nr. 138/1999, modificată, privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, invocate de altfel în acţiunea introductivă de instanţă, potrivit cărora cadrele militare în activitate, detaşate în baza reglementarilor în vigoare să îndeplinească funcţii în unităţi bugetare, beneficiază nu numai de salariul de bază al personalului civil din unităţile unde îşi desfăşoară activitatea, ci şi de sporurile şi alte drepturi ce se cuvin acestui personal.
În ceea ce priveşte riscul, din atribuţiile de serviciu ale specialiştilor rezultă că acesta este superior celui presupus de activitatea personalului auxiliar de specialitate. Ca participant în faza de urmărire penală, specialistul are, conform art. 62 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aprobat prin Ordinul nr. 2184/C/2006 al Ministerului Justiţiei, acces nemijlocit la întreaga documentaţie necesară întocmirii constatării tehnico-ştiinţifice, documentaţie ce constituie parte esenţială a dosarului penal, putând solicita completarea documentelor în cazul în care socoteşte că materialele puse la dispoziţie ori datele indicate sunt insuficiente sau propune ridicarea anumitor documente necesare întocmirii raportului de constatare. La acestea se adaugă riscul pe care îl presupune participarea nemijlocită la anchetă în unele cazuri.
Spre deosebire de specialişti, conform Regulamentului de ordine interioara al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aprobat prin Ordinul nr. 2184/C/2006 al Ministerului Justiţiei, atribuţiile personalului auxiliar de specialitate vizează, în principal, aspecte de natură organizatorică, cum ar fi cele legate de evidenţa documentelor, primirea, verificarea şi expedierea corespondenţei, evidenţa prezenţei personalului, tehnoredactarea lucrărilor repartizate, etc., ceea ce nu presupune nicidecum riscuri mai mari sau suprasolicitare neuropsihică superioară celei la care sunt supuşi specialiştii.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul-reclamant este specialist militar în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Potrivit alin. (1) din art. 11 din OUG nr. 43/2002 - privind Parchetul Naţional Anticorupţie „în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie sunt numiţi, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, la propunerea procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul ministerelor de resort, specialişti cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală."
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că „Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) au calitatea de funcţionar public şi îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi controlul nemijlocit al procurorilor din Parchetul Naţional Anticorupţie".
Salarizarea specialiştilor militari încadraţi la Parchetul Naţional Anticorupţie s-a efectuat în baza art. 28 alin. (2) din OUG nr. 43/2002, în vigoare de la data de 11 aprilie 2002, potrivit căruia „Specialiştii prevăzuţi la art. 11 sunt asimilaţi din punct de vedere al salarizării cu procurorii de la parchetul de pe lângă curtea de apel şi primesc o indemnizaţie lunară care reprezintă unica formă de salarizare".
Ulterior, prin art. 11 din OUG nr. 27 din 18 aprilie 2007 se stabilesc condiţiile de salarizare a specialiştilor, respectiv a ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se realizează potrivit nr. 26, 27, 28, 31 de la lit. A) din Anexă. Totodată, aceste categorii de personal mai beneficiază şi de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare precum şi de drepturile prevăzute în art. 13 din OUG nr. 27/2007.
În conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (1) şi art. 1 lit. a) şi c) din OG nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, poliţiştii detaşaţi în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcţii în afara Ministerului de Interne beneficiază de salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective.
Conform aceleiaşi reglementări, în situaţia în care drepturile astfel stabilite sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti încadraţi în instituţiile din structura poliţiei pe funcţii similare celor pe care le îndeplinesc la instituţiile unde sunt detaşaţi, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie.
Prin urmare, dacă s-ar accepta susţinerile reclamantului, acesta ar cumula atât sporurile ce se acordă funcţionarilor publici cât şi sporurile ce se acordă judecătorilor şi procurorilor.
Deşi recurentul-reclamant a făcut referire la Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta nu poate justifica admiterea cererii deoarece recursul în interesul legii soluţionat de instanţa supremă s-a referit la judecători, procurori, magistraţi-asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate.
Specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu sunt menţionaţi în Decizia nr. 21/2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, şi după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Nici din dispoziţiile art. 11 din OUG nr. 27/2006 şi nici în raport cu modalitatea de salarizare a ofiţerilor de poliţie judiciară/specialişti, stabilită prin raportare la salariul de judecător ori de procuror, nu rezultă că aceste categorii de personal beneficiază de sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.C. împotriva sentinţei civile nr. 3267 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3505/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3515/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
