ICCJ. Decizia nr. 3504/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3504/2009
Dosar nr. 5524/1/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 11 martie 2008, precizată ulterior la 25 martie 2008, reclamanta SC A.B.I. SRL a chemat în judecată D.G.F.P. Timiş solicitând anularea deciziei nr. 703 din 30 octombrie 2007 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei privind atragerea răspunderii solidare nr. 584/2007; obligarea pârâtei să procedeze la soluţionarea în fond a contestaţiei formulate în procedura prealabilă pentru suma de 20.877.168 lei; anularea creanţei de 3.279.368 lei şi suspendarea executării deciziei nr. 584 din 11 septembrie 2007 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că măsura atragerii răspunderii sale solidare cu debitorul SC R&M T.I. SRL pentru o creanţă în valoare de 24.656.536 lei, este nelegală întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. a) din OG nr. 92/2003. Nelegală s-a susţinut a fi şi măsura adoptată în procedura administrativă de suspendare a soluţionării contestaţiei pentru 20.877.168 lei, în temeiul dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. b) din OG nr. 92/2003, nefiind probată existenţa unei acţiuni penale care să fie în strânsă legătură cu societatea reclamantă, după cum nu s-a dovedit nici legătura între acţiunea de faţă şi contestaţia formulată de SC T.I. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 227/2007.
În fine, reclamanta a mai susţinut că nejustificat s-a menţinut în sarcina sa debitul de 3.779.368 lei, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente accizelor, CAS –urilor, contribuţiilor pentru şomaj etc., în condiţiile în care prin Decizia nr. 198/2007 a fost anulat debitul de 4.975.286 lei stabilit în sarcina SC T.I. SRL.
Prin sentinţa civilă nr. 122 din 7 mai 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea precizată; a anulat pct. 1 şi 2 din Decizia nr. 703/2004 – obligând pârâta D.G.F.P. Timiş să soluţioneze în fond contestaţia pentru 20.877.168 lei şi a anulat Decizia de impunere nr. 584/2007 în ce priveşte debitul de 3.779.368 lei.
S-a reţinut pentru aceasta că măsura suspendării dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din OG nr. 92/2003 nu se justifică nefiind îndeplinite cerinţele acestui text. În ce priveşte suma de 3.779.368 lei, s-a reţinut că atragerea răspunderii solidare este condiţionată de preexistenţa stării de insolvabilitate a debitorului conform art. 27 alin. (1) din OG nr. 92/2003, cerinţă neîndeplinită în cauză întrucât debitorul SC T.I. SRL nu a fost declarat insolvent conform Legii nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.F.P. Timiş criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă recurenta a susţinut că măsura suspendării contestaţiei formulate în procedura administrativă împotriva debitului de 20.877.168 lei, trebuia menţinută având în vedere legătura evidentă între Decizia de impunere nr. 227 din 1 februarie 2007 emisă în sarcina SC T.I. SRL pentru suma de 24.656.536 lei.
Cum contestaţia formulată de SC T.I. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 227/2007 a fost suspendată în condiţiile art. 214 alin. (1) lit. a) din OG nr. 92/2003 (Decizia nr. 198/2008 a D.G.F.P. Timiş) în mod obiectiv nu se putea trece la soluţionarea în fond a contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 584/2007.
Cu alte cuvinte în situaţia în care obligaţiile bugetare ale debitorului insolvabil sunt incerte, fiind contestate, plângerea împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare (care este în fapt o consecinţă a unei situaţii fiscale a unui debitor insolvabil), nu poate fi soluţionată înainte de soluţionarea contestaţiei debitorului insolvabil.
În fine, recurenta a mai susţinut că în ce priveşte anularea debitului de 3.779.368 lei, instanţa fondului s-a aflat în eroare, când a apreciat că SC T.I. SRL nu a fost declarată insolventă conform procedurii instituite de Legea nr. 85/2006 şi ca urmare nu poate fi urmărită în continuare pentru recuperarea unei creanţe bugetare, întrucât la 3 septembrie 2007 s-a încheiat procesul-verbal de constatarea stării de insolvabilitate 1/9062 pentru suma de 24.656.536 lei iar potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din OG nr. 92/2003 răspunderea solidară se atrage pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile Codului de procedură fiscală.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate în raport de criticile formulate urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
Prin Decizia nr. 703 din 30 octombrie 2007, D.G.F.P. Timiş învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei nr. 589/2007 privind atragerea răspunderii solidare a SC A.B.I. SRL cu debitorul SC R&M T.I. SRL pentru o creanţă de 24.656.536 lei în condiţiile art. 214 alin. (1) lit. b) din OG nr. 92/2003 a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei formulate de debitorul SC R&M T.I. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 227 din 25 februarie 2007.
În conformitate cu dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. b) din OG nr. 92/2003, suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei în calea administrativă se poate dispune când „soluţionarea cauzei depinde, în tot sau parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi".
Or, în condiţiile în care contestaţia formulată de SC T.I. SRL împotriva deciziei nr. 227/2007 a fost suspendată la rândul său până la pronunţarea unei soluţii în latura penală – greşit s-a apreciat ca fiind îndeplinite cerinţele art. 214 alin. (1) lit. b) C. proCod Fiscal nefiind făcută dovada existenţei vreunei judecăţi în sensul legii.
De altfel, măsura suspendării nu se mai justifică având în vedere că prin Decizia nr. 113 din 3 aprilie 2009, depusă în recurs, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a soluţionat contestaţia formulată de SC T.I. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 227 din 1 februarie 2007.
În ce priveşte critica din recurs formulată în sensul confuziei în care s-ar fi aflat instanţa de fond prin utilizarea termenelor de insolvabilitate şi insolvenţă pentru a anula debitul de 3.779.368 lei, urmează a fi apreciată ca nefondată – având în vedere că de principiu răspunderea solidară este atrasă pentru obligaţiile restante ale debitorului fie el declarat insolvabil sau insolvent – conform art. 27 alin. (2) din OG nr. 92/2003.
În ce priveşte anularea debitului de 3.799.368 lei, legal şi temeinic, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că atragerea răspunderii solidare este condiţionată de preexistenţa declarării stării de insolvabilitate a debitorului pentru care este atrasă răspunderea solidară, conform art. 27 alin. (1) lit. a) din OG nr. 92/2003- condiţie neîndeplinită, în cauză, cel puţin până la data înregistrării contestaţiei, debitoarea SC T.I. SRL nefiind declarată insolvabilă sau insolventă în condiţiile Legii nr. 85/2006 care constituie legea în materia insolvenţei.
În raport de aceste considerente şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Timiş împotriva sentinţei civile nr. 122 din 7 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3501/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3505/2009. Contencios → |
|---|
