ICCJ. Decizia nr. 3515/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3515/2009
Dosar nr. 1144/35/2008
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC L.C. SRL Oradea a solicitat anularea deciziei care a stat la baza „Scrisorii de respingere în urma verificării criteriilor de eligibilitate" emisă de pârâtul M.C.T.I. prin O.I.P.S.I., ca fiind netemeinică şi nelegală şi, pe cale de consecinţă, să se constate că îndeplineşte condiţiile de eligibilitate aşa cum sunt prevăzute în „Ghidul solicitantului" întocmit de M.C.T.I. cu obligarea pârâtului M.C.T.I. prin O.I.P.S.I. la continuarea procesului de selecţie pentru proiectul „Europa, şi tu meriţi imunitate! Precum şi noi, romanii, merităm Internet!"
Reclamanta a arătat că a întocmit un proiect intitulat „Europa, şi tu meriţi imunitate! Precum şi noi, romanii, merităm Internet!" pe care l-a depus la M.C.T.I. Pe baza acestui proiect urma să beneficieze de un ajutor financiar din partea Guvernului României în vederea accesului la internet broadband şi la serviciile conexe, laptopuri, calculatoare, etc. la sediul secundar din Oradea, unde nu există conexiune de internet. Toate aceste bunuri şi servicii urmau să fie subvenţionate de către Statul Român în urma proiectelor depuse de participanţii la program şi dacă erau îndeplinite anumite condiţii, care se regăsesc în aşa-numitul „Ghid al solicitantului".
Una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite este prevăzută în „Declaraţia de eligibilitate pentru I.M.M.-uri", semnată şi stampilată de administratorul reclamantei şi care trebuie să prevadă că solicitantul nu a beneficiat de conexiune de internet broadband la standardele menţionate în anexa cu cerinţele tehnice în ultimele 12 luni.
Reclamanta a mai susţinut că declaraţia potrivit căreia deţine cinci calculatoare conectate la internet broadband a fost dată din eroare, cele cinci calculatoare fiind conectate la internet care nu este broadband.
Prin întâmpinare, M.C.T.I. a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 40/CA/2009 din 4 martie 2009 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC L.C. SRL Oradea.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a îndeplinit condiţia de eligibilitate potrivit căreia solicitantul să nu fi beneficiat de conexiune la internet broadband în ultimele 12 luni, condiţie prevăzută în Ghidul solicitantului la capitolul 6 pct. 6.1 „Condiţii comune pentru solicitanţi".
În ceea ce priveşte disponibilitatea serviciului de internet, reclamanta nu a făcut dovada în acest sens pe parcursul evaluării proiectului, prin înscrisuri care să provină de la furnizorul său de internet din care să rezulte că disponibilitatea serviciului de internet este sub 99% lunar, cum prevăd dispoziţiile art. 8 lit. a) din Ordinul 632/2008.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că nici susţinerea reclamantei potrivit căreia nu cunoştea semnificaţia termenului de conexiune broadband nu poate constitui motiv pentru anularea scrisorii de respingere nr. 2157 din 07 octombrie 2008, reclamanta invocându-şi propria culpă.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC L.C. SRL Oradea a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că aceste fonduri structurale sunt fonduri europene ceea ce rezultă şi din Ghidul Solicitantului cap. 15 Informare şi publicitate, unde se specifică menţiunea care trebuie să o facă beneficiarul unei astfel de finanţări în anunţul publicitar care se face obligatoriu la începerea proiectului: „Proiect finanţat de M.C.T.I. prin F.E.D.R."
Recurenta susţine că atunci când a completat iniţial declaraţia în care spunea că are şase calculatoare legate la internet de broadband a operat cu cea de-a doua definiţie, cea din Anexă şi prin urmare s-a aflat în eroare. Este ca şi cum, cineva, adunând cu un calculator care funcţionează prost, obţine un rezultat greşit. Nici când a corectat menţiunile la cererea M.C.T.I.-ului nu a înţeles ce nu era bine pentru că a operat tot cu cea de-a doua definiţie. Cu toate acestea deja arătase M.C.T.I.-ului faptul că, în ultimul an exista o perioadă de timp unde nu se putea vorbi de o disponibilitate de 99% a serviciului, aşa cum cere legislaţia şi că, prin urmare, internetul folosit de aceasta nu este de broadband. Abia când a văzut că proiectul a foste respins şi a operat de această dată cu prima definiţie a internetului de broadband, cea din legislaţie, a înţeles că într-adevăr, s-a aflat în eroare şi prima dată şi a doua oară când a indicat numărul de calculatoare legate la internetul de broadband şi, ca atare, a trimis contestaţia înregistrată cu nr. 1688 din 13 octombrie 2008.
Recurenta mai arată că nu a beneficiat de internet de broadband niciodată şi ca atare nici un calculator nu putea fi legat la internet broadband, că declaraţia de eligibilitate este bună şi trebuie păstrată, respectiv că Organismul Intermediar a greşit atunci când. neluând în considerare argumentele suplimentare (contracte, măsurătorile transmise de cei de la RCS & RDS, etc.) n-a vrut să-şi mai schimbe Decizia.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
La capitolul 6 din Ghidul solicitantului pentru operaţiunea l „Sprijinirea accesului la internet şi la serviciile conexe" - Domeniul major de intervenţie 1 „Susţinerea utilizării tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor"din cadrul Anexei prioritare III „Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor pentru sectoarele privat şi public" accesibil celor interesaţi pe site-ul M.C.T.I., secţiunea Ghidurile solicitantului, sunt prevăzute „Condiţii de eligibilitate pentru obţinerea finanţării", iar la secţiunea „ Condiţii comune pentru solicitanţi (ONG-uri sau IMM-uri), este menţionat expres că pentru a fi eligibil un solicitant, acesta trebuie să declare că nu a beneficiat de conexiune de internet broadband la standardele menţionate în Anexă cu cerinţele Tehnice în ultimele 12 luni, în fiecare caz în parte, pentru a se stabili dacă este îndeplinită sau nu această condiţie. Din interpretarea acestor prevederi rezultă că, solicitantul trebuia să dea o declaraţie în acest sens, astfel cum aceasta este prevăzută în Anexa 4a a Ghidului, arătând că nu a beneficiat de internet broadband la nici unul dintre sediile sau punctele de lucru ale societăţii.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta a menţionat că există un număr de cinci calculatoare conectate la broadband, deşi declaraţia de eligibilitate privind inexistenţa unei conexiuni broadband în ultimele 12 luni, la standardele menţionate în Ghidul Solicitantului era semnată şi ştampilată.
Recurentei i s-a solicitat să precizeze dacă societatea beneficiază în prezent de conectarea la internet broadband, dar nu la standardele menţionate în anexa 6. Urmare a acestei solicitări, recurenta şi-a menţinut declaraţia potrivit căreia deţine calculatoare conectate la broadband, reducând însă numărul declarat iniţial la două şi precizând că actuala conexiune nu funcţionează la parametrii descrişi în Ordinul privind aprobarea schemei de ajutor de minimis pentru IMM-uri în vederea accesului la broadband şi la serviciile conexe.
Deci, condiţia prevăzută în Ghid este ca reclamanta să nu fi beneficiat de internet broadband în ultimele 12 luni înainte de data depunerii aplicaţiei, neavând importanţă durata conexiunii.
Înalta Curte constată că recurenta nu a făcut dovada respectării condiţiei de eligibilitate, prezentate în ghidul solicitantului, respectiv să nu fi deţinut conexiune broadband, la standardele indicate în anexa nr. 6, în ultimele 12 luni.
Este adevărat că, recurenta a depus la dosar contractul de furnizare internet din care rezultă că disponibilitatea serviciului este de 98%, însă abia la momentul înregistrării contestaţiei, şi nu pe parcursul evaluării aplicaţiei, iar acest lucru nu dovedeşte îndeplinirea şi respectarea condiţiei de eligibilitate prevăzută de ghidul solicitantului.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că, instanţa de fond în mod corect a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada disponibilităţii serviciului de internet.
De asemenea, se constată că instanţa de fond în mod corect a respins şi susţinerea recurentei potrivit căreia nu cunoştea semnificaţia termenului de conexiune broadband, apreciind nu poate constitui un motiv pentru anularea scrisorii de respingere nr. 2157 din 07 octombrie 2008, recurenta nefăcând altceva decât să invoce propria culpă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC L.C. SRL Oradea, împotriva sentinţei civile nr. 40/CA/2009 din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3507/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3518/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
