ICCJ. Decizia nr. 3544/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3544/2009
Dosar nr. 1621/59/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 noiembrie 2007, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC D.P.R. SRL Sânicolau Mare a solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F. – D.G.A.M.C. anularea în parte a deciziei de impunere fiscală nr. 46 din 12 noiembrie 2007 în baza raportului de inspecţie fiscală nr. 733530 din 12 noiembrie 2007 şi a deciziei nr. 183 din 29 iunie 2007 în privinţa pct. 1, referitor la debitul în sumă de 10.478.935 lei, compus din 5.234.262 lei impozit pe profit, cu 4.065.189 majorări aferente, TVA în sumă de 753.163 lei cu 426.321 lei majorări aferente şi pct.3 din aceeaşi decizie cu privire la suma de 4.211.681 lei compusă din 852.561 lei impozit pe profit, cu 1.068.526 lei majorări aferente, 547.400 lei vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap i cu 427.827 lei majorări de întârziere aferente, precum şi exonerarea de plata acestor debite, cu cheltuieli de judecată în sumă de 163.141 lei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 284 din 28 octombrie 2008 a admis în parte acţiunea, a anulat actele administrativ fiscale contestate cu privire la obligaţia reclamantei de a plăti suma de 12.461.022 lei cu titlu de impozit pe profit, TVA şi majorări aferente şi a exonerat pe aceasta de plata debitului respectiv, obligând pârâta la plata sumei de 154.591 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport de probele administrate în cauză, respectiv situaţiile financiar contabile aferente şi expertiză efectuată în speţă, precum şi în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (9) din Legea nr. 414/2003, al art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 571/2003 şi ale HG nr. 859/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.N.A.F.
Recursul este tardiv şi urmează a fi respins ca atare.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea recurată i-a fost comunicată recurentei A.N.A.F. la data de 20 noiembrie 2008 (fila 475 fond) şi că aceasta a declarat recurs la data de 10 decembrie 2008, astfel cum rezultă de pe ştampila aplicată pe plicul de expediere de la fila 13 din prezentul dosar.
Cum potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, rezultă că recursul a fost declarat cu depăşirea acestui termen.
Având în vedere natura imperativă a termenului fix prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii, în conformitate cu dispoziţiile art.103 alin.1 Cod procedură civilă.
Împrejurarea că, la data de 25 noiembrie 2008, sentinţa instanţei de fond a fost comunicată şi D.G.A.M.C., la o altă adresă, nu produce efecte asupra curgerii termenului de recurs pentru recurenta A.N.A.F. cu atât mai mult cu cât, aşa cum însăşi recurenta se apără, prin HG nr. 1171/2007 de modificare a HG nr. 495/2007, privind organizarea A.N.A.F., începând cu data de 1 octombrie 2007 D.G.A.M.C. a fost transformată într-o direcţie, fără personalitate juridică, în cadrul structurii recurentei.
Pe de altă parte, nu există nici un temei legal pentru a permite în favoarea recurentei, calcularea termenului de recurs de la a doua comunicare, cea făcută pe adresa direcţiei din subordine şi nu de la prima comunicare a sentinţei atacate, cea făcută pe adresa recurentei astfel cum aceasta pretinde în concluziile scrise depuse la dosar.
Aşa fiind, constatând că recursul nu a fost declarat în termenul prevăzut de lege, Curtea urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale mai sus-menţionate şi să dispună respingerea recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 284 din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3527/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3546/2009. Contencios → |
|---|
