ICCJ. Decizia nr. 3527/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3527/2009
Dosar nr. 1453/1/2009
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 105 a Plenului C.S.M. din 22 ianuarie 2009 a fost respinsă cererea formulată de M.V. privind recunoaşterea gradului profesional de judecător de Curtea de Apel, obţinut în baza art. 36 şi 37 din Legea nr. 56/1993 a Curţii Supreme de Justiţie anterior modificării aduse acesteia prin OUG nr. 224/2000.
S-a reţinut pentru aceasta că în pofida terminologiei utilizate de legiuitor, magistraţii asistenţi cu o vechime de 4 ani în această funcţie obţineau în realitate doar salarizarea unui preşedinte de tribunal sau a unui judecător de curte de apel cu condiţia vechimii de 6 ani şi nicidecum funcţia respectivă, soluţie statuată expres cu ocazia modificării Legii Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 prin OUG nr. 224/2000.
În intenţa legiutorului este consecventă distincţia făcută între numirea magistratului într-o funcţie şi dobândirea gradului profesional.
Faptul că magistraţii asistenţi fac parte din corpul magistraţilor nu înseamnă că şi simpla îndeplinire a condiţiei de vechime în funcţie le conferă de drept şi gradul de judecător de curte de apel. O astfel de interpretare ar conduce la o concluzie absurdă în sensul că în privinţa procurorilor şi judecătorilor care pe lângă vechime trebuie să aibă şi o activitate meritorie (cel puţin până la adoptarea Legii nr. 303/2004) li se creează o situaţie mult mai grea decât a magistraţilor asistenţi.
Împotriva acestei hotărâri M.V. a declarat recurs susţinând că prin numirea în funcţie sub imperiul legii anterioare a dobândit grad de judecător de curte de apel – acesta fiind un drept câştigat;: că în fapt modificările legislative intervenite ulterior nu pot retroactiva şi nu pot fi aplicate magistraţilor asistenţi numiţi în condiţiile legii anterioare; că jurisprudenţa Curţii Supreme a consacrat principiul egalităţii în drepturi şi cu cea a instanţelor europene.
La termenul de judecată din 24 iunie 2009, reprezentantul C.S.M. a invocat excepţia necompetenţei materiale solicitând admiterea acesteia şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.
Analizând excepţia, Curtea o găseşte întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată privind C.S.M., hotărârile Plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cum la data formulării cererii reclamanta M.V. nu mai îndeplinea funcţia de magistrat asistent, fiind pensionată, - în mod evident dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 nu-i sunt aplicabile – nefiind vorba despre o hotărâre ce priveşte drepturile şi cariera magistraţilor.
Astfel fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 alin. (1) C. proc. civ. – competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Văzând şi dispoziţiile art. 158 alin. (3) şi 159 pct. 2 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cauza privind pe M.V. şi C.S.M. spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3518/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3544/2009. Contencios → |
|---|
