ICCJ. Decizia nr. 3546/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3546/2009
Dosar nr. 1178/35/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.-25/CA/2009 –PI din 9 februarie 2009 a respins ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul G.O.D., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea formulată reclamantul a solicitat: să se constate încălcarea de către pârât a prevederilor art. 6 din Hotărârea C.S.M. nr. 684/2008 şi a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a), art. 2 şi art. 9 alin. (13) din regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor; să se constate că i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului verbal din data de 7 octombrie 2008, întocmit de comisia de soluţionare a contestaţiilor la barem, fără ca soluţia de respingere să fie motivată; să se constate că i-a fost respinsă contestaţia la barem la disciplina drept penal cu aceleaşi argumente cu care s-a motivat admiterea contestaţiei la disciplina drept procesual civil; să se modifice procesul verbal din 7 octombrie 2008 la baremul pentru drept penal, privind pct. B.1, B.2 şi A.7 de la capitolul „contestaţii respinse tribunale" în sensul „admiterii" contestaţiilor, cât şi procesul verbal de soluţionare a contestaţiilor din aceeaşi dată în sensul admiterii contestaţiei la punctaj şi admiterii contestaţiei la barem; să fie obligat pârâtul ca, în baza art. 26 – 28 din regulamentul de organizare a concursului, să-i recalculeze media generală, să modifice listele finale şi să-l declare admis la concurs; să fie obligat pârâtul să-i comunice rezultatul final pentru ca, în faza art. 30 raportat la art. 27 din regulamentul menţionat, să beneficieze de dreptul de a cere în termen de 6 luni valorificarea examenului pentru a fi promovat într-un post vacant.
A mai reţinut instanţa că excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare, este fondată, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 din care rezultă că operaţiunile administrative care au stat la baza emiterii unui act administrativ pot fi supuse controlului de legalitate numai odată cu actul final, fiind astfel inadmisibilă atacarea lor separată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul.
Recurentul a susţinut că, în situaţia de plată legiuitorul prevede posibilitatea atacării proceselor verbale de contestaţie, separat de actul administrativ, arătând în acest sens că, potrivit art. 20 alin. (4) teza a II-a din Regulament, în termen de 24 de ore de la afişarea baremelor se poate face contestaţie la acestea la Institutul Naţional de Magistratură, iar potrivit art. 24 alin. (2) Regulament, în termen de 48 de ore de la afişarea rezultatului privind notele obţinute se poate formula contestaţie la Comisia de organizare a concursului.
Pe fond recurentul a reiterat argumentele din acţiunea şi concluziile depuse în scris la instanţa de fond, solicitând modificarea baremurilor şi obligarea intimatului să reexamineze rezultatele concursului în ceea ce-l priveşte.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, dând naştere modificând sau stingând raporturi juridice…".
Din conţinutul noţiunii de act administrativ rezultă că, pentru a avea această calitate, actele emise de autorităţile publice trebuie să fie susceptibile de a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, deci să fie capabile, prin ele însele, de a produce efecte juridice directe.
În cauza de faţă se contestă procesele verbale întocmite de Comisia de soluţionare a Contestaţiilor la barem şi respectiv de Comisia de organizare a concursului, înscrisuri care nu au calitatea de acte administrative, în sensul prevăzut de lege, ci sunt operaţiuni administrative premergătoare întocmirii actului administrativ, care este hotărâre de validare a concursului.
Legea prevede necesitatea întocmirii lor, anterior emiterii actului administrativ dar nu prevede şi posibilitatea atacării în instanţă pe cale separată, cu atât mai mult cu cât în speţă, ceea ce se solicită nu este un control de legalitate, conform dispoziţiilor mai sus menţionate, ci corectarea baremurilor fixate pentru examen, cu toate consecinţele ce ar decurge de aici, atribut cu caracter ştiinţific stabilit prin Regulament, în sarcina exclusivă a comisiilor de specialitate.
Criticile care vizează modul în care s-a rezolvat baremul şi care erau răspunsurile corecte, indicându-se o modalitate de soluţionare la disciplina drept civil, nu pot fi considerate ca fondate pentru că ele vizează evaluarea cunoştinţelor, iar recursul trebuie să vizeze vicii de procedură privind desfăşurarea concursului, iar instanţa nu se poate transforma într-un arbitru în stabilirea răspunsurilor corecte, această atribuţie fiind stabilită, prin Regulament, în sarcina comisiilor de specialitate.
Recurentul a invocat în susţinerea punctului său de vedere Decizia nr. 3289 din 27 iunie 2007 a acestei secţii care însă a concluzionat că şi potrivit practicii instanţei europene a drepturilor omului nu există posibilitatea contestării la instanţă a evaluării cunoştinţelor şi a experienţei necesare pentru exercitarea unei profesii ci pot fi contestate numai iregularităţi în organizarea unei asemenea evaluări.
Aşa fiind, Curtea, constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.O.D. împotriva sentinţei civile nr. 25/CA/2009/PI din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3544/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3549/2009. Contencios → |
|---|
