ICCJ. Decizia nr. 354/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 354/2009
Dosar nr. 3059/1/2008
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 aprilie 2008 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrat recursul formulat de P.A.A., judecător la Judecătoria Târgu Jiu, judeţul Gorj, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 192 din 6 martie 2008, prin care a fost respinsă cererea recurentei, având ca obiect promovarea în funcţia de judecătorla Tribunalul Gorj prin valorificarea rezultatului obţinut la examenul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor, sesiunea mai – iunie 2004.
Recurenta critică hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate arătând că deşi s-a concluzionat că nu este îndreptăţită să solicite promovarea într-o funcţie de execuţie vacantă la Tribunalul Gorj, indiferent dacă este vorba de o suplimentare a schemei de personal sau de vacantarea unor posturi deja existente, potrivit practicii constante a Plenului C.S.M., aceasta învederează că o astfel de susţinere vine însă în contradicţie cu practica Plenului C.S.M., care a pronunţat hotărâri prin care au fost admise cererile de valorificare ulterioară a concursurilor privind promovarea efectivă a mai multor magistraţi.
Recurenta se prevalează de Hotărârea nr. 312 pronunţată de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocând faptul că prin această hotărâre s-a reţinut, la cererea domnului judecător C.D.A., tratamentul diferenţiat din perspectiva principiului egalităţii şi al nediscriminării pentru situaţia în care s-a solicitat valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare într-o funcţie de execuţie a acestuia la Tribunalul Bucureşti şi s-a recomandat Consiliului Superior al Magistraturii valorificarea rezultatului.
urmare acestei hotărârii, Plenul C.S.M. a emis Hotărârea nr. 757 din 8 noiembrie 2007 (anexa nr. 4), prin care a dispus promovarea domnului judecător C.D.A.la Tribunalul Bucureşti.
Totodată recurenta face trimitere la Hotărârea nr. 104 din 8 februarie 2006 a Plenului C.S.M. prin care s-a dispus valorificarea rezultatelor concursului organizat în perioada 12 - 21 noiembrie 2005 pentru mai mulţi magistraţi, judecători şi procurori şi Hotărârea nr. 323/2005 a C.S.M., s-a menţionat că potrivit dispoziţiilor art. 24 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare aprobat prin Hotărârea nr. 154/2004 a C.S.M., rezultatele concursului pot fi valorificate pentru promovare efectivă, într-o perioadă de şase luni, în cazul vacantării unor posturi la instanţele pentru care magistraţii au optat la înscriere, aceeaşi dispoziţie normativă fiind reluată şi în art. 18 ind. 1 din noul regulament de concurs, aprobat prin Hotărârea nr. 323/2005, modificat şi completat prin Hotărârea nr. 595 din 14 decembrie 2005 şi trebuie interpretată corespunzător ipotezei juridice reglementate, în sensul că termenul de şase luni în care rezultatele concursului pot fi valorificate pentru promovare efectivă, se calculează de la data vacantării unor noi posturi după finalizarea concursului, iar nu de la data organizării sau promovării concursului.
Prin concluziile scrise recurenta îşi argumentează cererea de recurs prin existenţa Deciziei nr. 1785 din 17 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care intimatul C.S.M. a fost obligat să emită hotărâre de promovare în funcţia de judecător la o instanţă superioară a unui judecător aflat într-o situaţie similară.
Prin adoptarea Hotărârii nr. 192/2008 susţine recurenta, intimatul i-a încălcat dreptul câştigat de promovare la o instanţă superioară, deşi anterior, în situaţii similare, a procedat la admiterea unor astfel de cereri.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul C.S.M. a solicitat menţinerea, ca legală, a hotărârii atacată întrucât la data susţinerii examenului nu existau dispoziţii legale sau regulamentare care să permită valorificarea ulterioară a rezultatelor examenului de promovare într-o funcţie de execuţie, iar prevalarea de noile dispoziţii regulamentare care permiteau posibilitatea valorificării rezultatelor concursului de promovare nu poate justifica admiterea cererii, întrucât s-ar înfrânge principiul „ tempus regit actum " şi cel al neretroactivităţii.
prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 460/2005 s-a statuat cu privire la imposibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor examenului avut în vedere, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 17 alin. (1) raportat la art. 17 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 323 din 24 august 2005.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Recurenta P.A.A. judecător la Judecătoria Târgu Jiu, a participat la concursul de promovare într-o funcţie de execuţie pentru judecători, sesiunea mai - iunie 2004, optând pentru Tribunalul Gorj, în urmă susţinerii examenului, clasificându-se pe locul trei, cu media 9.27, fiind însă declarată „ respins ", întrucât pentru Tribunalul Gorj a fost scos la concurs un singur post de execuţie.
La data organizării şi susţinerii concursului erau aplicabile dispoziţiile art. 88 şi art. 94 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările aduse prin Legea nr. 281/2003, potrivit cu care, promovarea magistraţilor se dispunea la propunerea ministrului justiţiei, de către C.S.M., cu consimţământul acestora şi dispoziţiile art. 23 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea examenului în vederea promovării într-o funcţie de execuţie vacantă sau pe loc, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2958/ C din 10 decembrie 2001, potrivit cărora promovarea în funcţii de execuţie vacante a candidaţilor reuşiţi la examen, se face în ordinea mediilor obţinute şi în limita posturilor anunţate, în condiţiile art. 8 din Regulament.
Prin cererea înregistrată sub nr. 850/1154/6487/ST/2008 la C.S.M., Direcţia resurse umane şi organizare, recurenta, a solicitat promovarea într-o funcţie de execuţie la Tribunalul Gorj, în situaţia suplimentării schemei de personal la această instanţă, prin valorificarea rezultatului obţinut la examenul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor, sesiunea mai-iunie 2004.
Prin Hotărârea nr. 192 din 6 martie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererea recurentei pentru promovarea în funcţia de judecător la Tribunalul Gorj prin valorificarea rezultatelor examenului desfăşurat în anul 2004, cu motivarea că o altă soluţie ar aduce atingere principiului neretroactivităţii legii.
Faptul că, în urma modificării succesive a dispoziţiilor regulamentare, s-a reintrodus instituţia valorificării rezultatelor concursului în termen de 6 luni, pentru promovarea efectivă (art. 30 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului C.S.M. - în vigoare şi în prezent), nu o îndreptăţeşte pe recurentă să solicite promovarea în funcţii de execuţie la instanţa ierarhic superioară, indiferent că este vorba despre suplimentarea schemei de personal sau vacantarea unor posturi deja existente, potrivit practicii constante a Plenului C.S.M. în această materie.
Crearea unei vocaţii permanente de a promova, pe baza cerinţei de a obţine o anumită medie, prevăzută de o dispoziţie legală sau regulamentară în vigoare la un anumit moment dat, nu are legătură cu posibilitatea temporară a valorificării, creată în scopul ocupării posturilor vacante la instanţele superioare, imediat după vacantarea acestora, pe baza rezultatelor obţinute de către candidaţii care au optat pentru promovarea efectivă, fără a fi necesară organizarea unui nou concurs - şi contravine înseşi noţiunii de examen sau concurs, instituite pentru promovare în funcţii de execuţie, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 92/1992, precum şi ale Legii nr. 303/2004, republicate, modificate şi completate, şi ale regulamentelor aferente.
Examenul din sesiunea iunie 2004 s-a desfăşurat sub imperiul regulilor fixate prin Legea nr. 92/1992 republicată şi în vigoare la acea dată, precum şi ale celor din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2958/ C din 10 decembrie 2001.
Între prevederile legale amintite mai înainte nu se regăseşte şi cea privind posibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor obţinute de către candidaţi.
Procedura valorificării ulterioare a rezultatelor obţinute a fost introdusă şi este strict reglementată prin Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 194 din 9 martie 2006 (art. 32 alin. (1)).
Regulamentul în discuţie, temei al cererii recurentei, nu poate fi însă aplicat unei situaţii de fapt anterioare şi reglementate de alte norme legale, pentru că un asemenea demers ar echivala cu o încălcare a regulii cristalizate în adagiul tempus regit actum şi, în mod automat, a principiului neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 15 alin. (1) din Constituţia României.
Totodată, se va înlătura ca neadecvat argumentul existenţei unei decizii de speţă a Înaltei Curţi într-o speţă similară, invocat de recurentă pentru a dovedi violarea principiului egalităţii în drepturi (art. 16 alin. (1) din Constituţie) şi a dreptului la nediscriminare prevăzut în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (C.E.D.O.).
În opinia Înaltei Curţi, trimiterea la Decizia de speţă nr. 1785 din 17 mai 2006 nu constituie prin ea însăşi o dovadă a nerespectării egalităţii în drepturi şi a nerespectării dreptului protejat de art. 14 din C.E.D.O.
În ceea ce priveşte referirea la o situaţie similară de valorificare ulterioară a rezultatelor examenului, pentru ocuparea a două posturi de judecător la Tribunalul Gorj, se constată că o practică administrativă nelegală, chiar în măsura în care ar fi dovedită, nu poate constitui fundament juridic al unei soluţii pronunţate în cadrul controlului judecătoresc de legalitate exercitat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Totodată, Curtea constată că trimiterea la o decizie de speţă, care produce efecte doar între părţile litigante şi care a rămas singulară, fiind urmată de o practică judiciară constantă, contrară celor susţinute de recurentă, nu este argument consistent în sensul violării principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţia României şi a dreptului la nediscriminare, prevăzut de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că divergenţele de jurisprudenţă constituie, prin natura lor, consecinţa inerentă a oricărui sistem judiciar.
Important este să se evite un climat general de incertitudine şi nesiguranţă, concretizat în divergenţe profunde de jurisprudenţă, ce persistă în timp, climat care s-ar putea crea în lipsa unui mecanism care să asigure coerenţa practicii judiciare (cauza Z. şi P.G. şi alţii împotriva Franţei, nr. 24846/1994, citată în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în cauza P. contra României, publicată în M. Of. nr. 514 din 14 iunie 2006).
Or, aşa cum s-a menţionat mai sus, Decizia nr. 1785 din 17 mai 2006 a rămas singulară în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, jurisprudenţa ulterioară fiind constantă, în sensul că valorificarea rezultatelor examenului de promovare în funcţie de execuţie se poate face numai prin prisma reglementărilor în vigoare la data susţinerii examenului.
Încălcarea art. 14 din Convenţia europeană poate fi invocată numai în legătură cu drepturile şi libertăţile recunoscute de Convenţie, în cauza de faţă nefiind făcută o astfel de referire.
Aşa cum s-a statuat şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în concordanţă cu cea a C.E.D.O., principiul constituţional al egalităţii în drepturi, presupune identitate de soluţii numai pentru situaţii identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor soluţii diferite pentru persoane aflate în situaţii distincte.
În consecinţă, pentru considerentele expuse în temeiul art. 29 alin. (7) – (9) din Legea nr. 317/2004 republicată şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat în cauză a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de P.A.A. împotriva Hotărârii nr. 192 din 6 martie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 339/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 358/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
