ICCJ. Decizia nr. 3697/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3697/200.
Dosar nr. 9805/1/200.
Şedinţa publică din 7 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, Comisia de Cercetare a Averilor, prin Ordonanţa nr. 1 din 18 iunie 2007, a clasat cauza având ca obiect cererea de cercetare a averii numitului A.M., formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, la sesizarea numitei A.V., constatând că provenienţa bunurilor dobândite de acesta, împreună cu soţia sa A.R., este justificată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, din examinarea probatoriilor administrate în cauză, a rezultat că nu există diferenţe vădite între veniturile realizate de A.M., împreună cu familia, respectiv soţia şi fiul său şi valoarea bunurilor dobândite în perioada supusă controlului, în condiţiile în care cuantumul veniturilor realizate de cei trei şi dovedite cu actele depuse la dosar, a fost de 117,220 lei, iar cuantumul aproximativ al cheltuielilor angajate a fost de 119,700 lei, rezultând un deficit al balanţei venituri - cheltuieli de 2.564 lei.
Faţă de această împrejurare s-a apreciat că nu există o „vădită" diferenţă între veniturile şi cheltuielile persoanei cercetate şi în raport de faptul că nu s-a dovedit caracterul ilicit al dobândirii unor bunuri, s-a concluzionat că averea dobândită este justificată.
A fost respinsă deasemenea şi cererea de sesizare a parchetului, formulată de A.V., constatându-se că, în raport de dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/1996, o asemenea măsură poate fi dispusă doar în cazul în care rezultă săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu bunurile a căror provenienţă nu se justifică, aspect ce nu a rezultat în cauză.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs A.V. arătând, în esenţă, că ordonanţa este nelegală, solicitând casarea şi trimiterea spre rejudecare pentru completarea cercetării.
Prin Decizia nr. 473 din 29 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de petentă în favoarea Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea recursului, prin Decizia nr. 2101 din 23 mai 2008 a respins recursul declarat de A.V. împotriva Ordonanţei nr. 1 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Suceava, Comisia de Cercetare a Averilor, ca tardiv declarat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, aşa cum reiese din considerentele hotărârii, că potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, astfel cum a fost completată şi modificată, împotriva ordonanţei de clasare a comisiei de cercetare, părţile interesate pot face recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în termen de 10 zile de la comunicare.
Or, din lucrările dosarului rezultă că ordonanţa de clasare a fost comunicată recurentei A.V., la data de 26 iulie 2007 (fila 180 dosar fond), iar recursul acesteia a fost declarat la data de 13 august 2007, astfel cum dovedeşte ştampila poştei aplicată pe plicul de trimitere a recursului la Curtea de Apel Suceava, depăşindu-se astfel termenul de 10 zile reglementat de lege.
La data de 24 noiembrie 2008 A.V. a formulat contestaţie în anulare iar, prin Decizia nr. 984 din 20 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia în anulare, a anulat Decizia atacată şi a fixat termen de judecată a recursului.
În considerentele acestei din urmă hotărâri judecătoreşti s-a arătat că soluţia pronunţată de instanţa de recurs a fost rezultatul unei erori materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., în condiţiile în care data formulării căii de atac este 3 august 2007 iar nu 13 august 2007. Cum recursul declarat la această dată se încadrează în termenul prevăzut de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, s-a impus soluţia de admitere a contestaţiei în anulare, cu consecinţa rejudecării recursului.
Recurenta A.V. a criticat Ordonanţa nr. 1 din 18 iulie 2007 pronunţată de Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curţii de Apel Suceava sub următoarele aspecte:
1. Comisia nu a cercetat în mod exhaustiv modul de dobândire a averii de către controlaţi şi nu a interpretat corect probatoriul administrat. În cuprinsul acestui motiv recurenta afirmă că au fost mult subdimensionate cheltuielile uzuale ale familiei, s-a încercat ascunderea altor cheltuieli consistente privind ratele plătite în cursul anului 2006 la creditul achitat anticipat în decembrie, precum şi comisionul de achitare anticipată; ratele achitate la CAR, în cuantum de 2.211 lei; ratele achitate în decembrie 2006 şi ianuarie 2007 la cele două împrumuturi de la BCR. Se mai susţine că în mod nejustificat comisia a respins cererea de cercetare a existenţei altor contracte prin care persoanele controlate au dobândit imobile în anul 2006, fără a le insera în declaraţia de avere.
2. Cel de-al doilea motiv de recurs combate modul de rezolvare a cererii de sesizare a parchetului, recurenta considerând că există indicii temeinice privind săvârşirea de către A.M. a unor infracţiuni, cel puţin sub două aspecte:
- afirmaţiile incomplete sau care nu corespund realităţii, făcute în declaraţia de avere, care intră sub incidenţa art. 36 din Legea nr. 115/1996;
- condiţiile de achiziţie a suprafeţei de teren forestier, preţul declarat fiind mult inferior celui real.
Prin întâmpinarea formulată, intimaţii A.M. şi A.R. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Intimaţii au arătat că în declaraţia de avere din data de 29 decembrie 2006, dată de A.M. au fost înscrise date sumare privind bunurile dobândite în perioada de referinţă, dar ea trebuie analizată în raport de anterioara declaraţie de avere, din data de 30 noiembrie 2005, precum şi de înscrisurile care atestă situaţii cărora autorul declaraţiilor nu le-a dat importanţa necesară la data întocmirii.
Detaliind veniturile „din alte surse", intimaţii susţin că au fost permanent sprijiniţi de părinţii din ambele familii cu produse agro-alimentare din gospodăriile lor; că au primit tichete de masă în valoare totală de aprox. 3.500 lei anual; că A.M. primeşte periodic vestimentaţie şi încălţăminte de la Direcţia Silvică Botoşani şi că rudele lor le-au oferit găzduire copiilor în perioada studiilor universitare din Iaşi. De asemenea, în privinţa cheltuielilor, intimaţii au insistat asupra acurateţei sumelor reţinute de Comisia de Cercetare a Averilor, reiterând informaţiile furnizate acesteia, inclusiv valoarea împrumutului de la CAR - Inspectoratul Silvic Botoşani, de 4200 lei (RON), primit la data de 13 februarie 2007.
În cadrul probei cu înscrisuri administrate în recurs în temeiul art. 305 C. proc. civ., recurenta A.V. a depus procesul-verbal de constatare întocmit de Camera de Conturi Botoşani la data de 20 martie 2009, urmare controlului efectuat la Direcţia Silvică Botoşani privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului în perioada 2007 - 2008.
Examinând ordonanţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
La data de 8 mai 2007, în temeiul art. 9 şi urm. din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, în forma în vigoare la acea epocă, adică anterior modificărilor substanţiale aduse actului normativ prin Legea nr. 144/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a formulat cerere de cercetare a averii intimatului A.M., director al Direcţiei Silvice Botoşani, invocând mai multe neconcordanţe în declaraţia de avere depusă de acesta la data de 29 decembrie 2006. în principal s-a arătat că cheltuielile familiei întrec substanţial veniturile, în condiţiile în care doar valoarea de impozitare a suprafeţei de 19,35 ha teren situat în comuna Hilişeu-Hora este de 90.000 lei (RON).
Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava, procedând conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 115/1996, a dispus citarea în cauză atât a autorului cererii de cercetare: recurenta A.V., a funcţionarului public cercetat: A.M., cât şi a soţiei persoanei cercetate: A.R., întrucât, potrivit art. 10 din acelaşi act normativ, „controlul se extinde şi asupra averii şi veniturilor dobândite de celălalt soţ".
Derularea procedurii de cercetare a averii s-a desfăşurat în baza reglementărilor cuprinse în art. 12 şi art. 13 din lege, Comisia de cercetare putând administra orice mijloace de probă pentru lămurirea cauzei, într-o manieră mult mai flexibilă decât cea impusă de dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Cu toate acestea, probele administrate de Comisie s-au mărginit doar la identificarea veniturilor familiei intimaţilor, rezultând un total de 117.220 lei care include salarii sau venituri asimilate, inclusiv facilităţi specifice acordate în baza raporturilor de serviciu cu Direcţia Silvică Botoşani, precum şi împrumuturi bancare.
În privinţa cheltuielilor familiei persoanelor cercetate, acestea au fost lămurite numai parţial pe bază de dovezi (înscrisuri), în condiţiile în care Comisia a preluat pur şi simplu, fără nici un element probator, nici măcar început de dovadă, apărările intimaţilor.
Astfel, în privinţa cheltuielilor uzuale ale familiei (întreţinere, alimentaţie, pentru nevoi socio-culturale, concedii), a celor legate de întreţinerea fiicei studente, a cheltuielilor făcute cu ratele achitate în cursul anului 2006 pentru creditul BCR achitat anticipat, precum şi a ratelor achitate în decembrie 2006 şi ianuarie 2007 în contul celor două noi împrumuturi contractate de la aceeaşi bancă, nu s-a administrat nicio dovadă.
În acest context, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs este fondat, aşa încât în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 se va admite recursul, singura soluţia procedurală posibilă fiind casarea cu trimitere în vederea completării probatoriului administrat cu înscrisuri şi martori pentru lămurirea aspectelor anterior arătate.
De asemenea, se impune clarificarea împrejurărilor în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6388 din 22 decembrie 2006 de BNP Asociaţi „C.A. – S.A." atât în privinţa raporturilor existente între părţile contractante, dată fiind funcţia publică deţinută la acea dată de intimatul A.M., a preţului real plătit, precum şi a modalităţii de plată efectivă, prin prisma respectării dispoziţiilor Legii nr. 656/ 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.
Instanţa de trimitere, stabilită conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2007, urmează să verifice, în raport de dezlegarea ce o va da în privinţa naturii justificate sau nejustificate a provenienţei bunurilor, dacă este cazul să sesizeze parchetul competent, în condiţiile art. 18 alin. (2) din lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V. împotriva Ordonanţei nr. 1 din 18 iulie 2007 a Curţii de Apel Suceava, Comisia de Cercetare a Averilor.
Casează Ordonanţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3696/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3750/2009. Contencios → |
|---|
