ICCJ. Decizia nr. 4142/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4142/2009
Dosar nr. 338/64/2009
Şedinţa publică de Ia 7 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 mai 2009, reclamantul S.D.L. a solicitat suspendarea executării deciziei din 24 aprilie 2009 emisă de pârâta A.P.I.A., până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat că, prin Decizia emisă de pârâtă s-a dispus nelegal eliberarea sa din funcţia publică de conducere, de director executiv la Centrul Judeţean Braşov, sub aparenţa desfiinţării funcţiei respective, deşi atribuţiile aferente specifice nu au fost modificate în proporţie de peste 50% şi nici nu au fost modificate condiţiile impuse de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea postului.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 83/F din 21 mai 2009, prin care a admis cererea şi a dispus suspendarea executării deciziei din 24 aprilie 2009 emisă de A.P.I.A. până la pronunţarea instanţei de fond.
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat îndeplinirea cerinţelor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât sub aspectul existenţei unor cazuri bine justificate, cât şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Condiţia existenţei cazului bine justificat a fost considerată ca fiind îndeplinită în raport de susţinerile invocate de reclamant în reclamaţia administrativă şi mai ales, faţă de argumentele juridice prezentate ca aparent valabile, de natură a crea o îndoială în privinţa legalităţii actului contestat.
Cerinţa prevenirii unui prejudiciu ireparabil şi pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului, a fost apreciată ca dovedită în cauză, deoarece actul administrativ contestat este de natură să afecteze drepturi fundamentale ale reclamantului şi să-i producă acestuia o importantă pagubă materială, dar şi morală.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta A.P.I.A., solicitând ca, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii formulate de reclamant.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere că, prin Decizia din 24 aprilie 2009 au fost executate prevederile imperative ale OUG nr. 37/2009, conform cărora funcţia publică de conducere deţinută de intimat s-a desfiinţat în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
De asemenea, recurenta a arătat că instanţa de fond a considerat greşit că intimatul a dovedit iminenţa prejudiciului suferit ca urmare a executării actului administrativ.
Sub acest aspect, s-a susţinut că nu s-a produs o pagubă iminentă, întrucât intimatului - reclamant i s-a pus la dispoziţie funcţia publică de execuţie de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 în cadrul Centrului Judeţean Braşov. Recurenta a precizat că intimatul nu şi-a exprimat acordul pentru ocuparea acestui post, fiind singurul responsabil pentru lipsa veniturilor de natură salarială.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea de suspendare a executării deciziei din 24 aprilie 2009 formulată de intimatul - reclamant în perioada soluţionării recursului administrativ prealabil a fost admisă prin aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunţarea instanţei de fond, se poate dispune suspendarea în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Apărările formulate de recurentă cu privire la legalitatea deciziei contestate, datorită emiterii în executarea OUG nr. 37/2009, nu pot fi examinate în procedura judiciară reglementată pentru judecarea cererii de suspendare a executării. Asemenea apărări se referă la fondul cauzei, asupra căruia este competentă să se pronunţe numai instanţa sesizată cu acţiunea pentru anularea actului administrativ şi în consecinţă, se dovedeşte a fi neîntemeiată critica din recurs privind neîndeplinirea condiţiei existenţei cazului bine justificat pentru admiterea măsurii provizorii a suspendării executării.
Susţinerea recurentei privind neîndeplinirea în cauză a celei de-a doua condiţii impuse de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru măsura de suspendare este de asemenea neîntemeiată.
Instanţa de fond a constatat judicios iminenţa producerii unei pagube dificil de reparat pentru intimatul - reclamant prin încetarea raporturilor sale de serviciu, dispusă prin Decizia contestată în prezenta cauză.
Susţinerile din recurs privind propunerea de transfer al intimatului într-o funcţie publică de execuţie se referă la un alt raport juridic decât cel dedus judecăţii, având ca obiect modificarea raporturilor de serviciu şi nu încetarea funcţiei publice de conducere, pentru care a fost exercitat recursul administrativ, ca o condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi că, nu există motive de modificare sau de casare a acesteia, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.I.A. împotriva sentinţei nr. 83/F din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4093/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4188/2009. Contencios → |
|---|
