ICCJ. Decizia nr. 4105/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4105/2009
Dosar nr. 200/224/200.
Şedinţa public de la 6 octombrie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dragomireşti, la data de 2 februarie 2009, reclamantul M.V. a formulat, în condiţiile Legii nr. 144/2007, contestaţie împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria AA nr. 0008246 încheiat de Agenţia Naţională de Integritate la data de 4 decembrie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 203 din 7 mai 2009, Judecătoria Dragomireşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut faptul că potrivit art. 53 din Legea nr. 144 din 21 mai 2007, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, constatarea şi aplicarea sancţiunii amenzii se fac de către persoane împuternicite din cadrul A.N.I., împotriva măsurii de sancţionare putându-se face contestaţie în condiţiile Legii nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare.
A mai constat instanţa că, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale sunt date în competenţa de soluţionare a curţilor de apel iar, potrivit art. 20 din Legea nr. 144/2007, astfel cum a fost acesta modificat prin Legea nr. 94/2008 „sentinţele curţii de apel, secţia contencios administrativ şi fiscal, pot fi atacate cu recurs de părţile interesate, de agenţie şi de procuror, în termen de 15 zile de la comunicare, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel investită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat că actul de sancţionare şi constatare a contravenţiei a fost încheiat la data de 4 decembrie 2008, astfel încât în raport cu data emiterii actului, temeiul de drept invocat de către instanţa de fond nu mai putea fi aplicat, art. 53 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 fiind abrogat expres prin dispoziţiile OUG nr. 49 din 30 mai 2007.
Astfel, curtea de apel a reţinut că, întrucât procesul-verbal contestat a fost emis după intrarea în vigoare a ordonanţei în discuţie, competenţa soluţionării plângerii formulate împotriva acestui act, trebuie stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 531 articol nou introdus în cuprinsul Legii nr. 144/2007, prin pct. art. I pct. 21 al OUG nr. 49/2007, astfel cum a fost aceasta aprobată prin Legea nr. 94/2008, având următorul conţinut:
Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute de prezenta lege se fac de persoanele împuternicite din cadrul Agenţiei. împotriva actelor de sancţionare se poate face plângere în condiţiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
A concluzionat astfel curtea de apel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din OG nr. 2/2001, plângerea petentului este de competenţa în primă instanţă a Judecătoriei Dragomireşti, instanţă în raza căreia se susţine că s-a săvârşit contravenţia.
Drept urmare, prin sentinţa civilă nr. 203/2009 din 7 mai 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Dragomireşti, judeţul Maramureş şi, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă astfel ivit.
Înalta Curte, soluţionând conflictul negativ de competenţă conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Dragomireşti.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit unuia din principiile ce guvernează aplicarea legii civile în timp, cel al aplicării imediate a noii legi, legea nouă se aplică tuturor situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare, din acest moment legea veche nemai având nici o eficacitate.
Făcând o corectă aplicare a acestui principiu, în mod temeinic şi legal Curtea de Apel Cluj a constat faptul că faţă de momentul emiterii actului atacat în cauză, procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria AA nr. 0008246 încheiat de Agenţia Naţională de Integritate la data de 4 decembrie 2008, în considerarea dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, la care fac trimitere dispoziţiile art. 531 din Legea nr. 144/2007, în forma aflată în vigoare la momentul de referinţă, competenţa de soluţionare a plângerii îndreptate împotriva acestui act îi revine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Dragomireşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 200/224/2009 privind pe M.V. şi Agenţia Naţională de Integritate, în favoarea Judecătoriei Dragomireşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4098/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4116/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
