ICCJ. Decizia nr. 4285/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4285/2009
Dosar nr. 5097/2/2008
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 august 2008, aşa cum a fost precizată reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.S. şi F.R.F., anularea dispoziţiilor art. 6 pct. 2 lit. d) şi c), art. 14 lit. e); art. 44 lit. b), c), d) şi e); art. 56 şi art. 57 din Statutul F.R.F., recunoaşterea drepturilor prevăzute şi garantate prin Constituţie şi prin Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi obligarea pârâtelor la plata daunelor morale şi a daunelor materiale în cuantum de 2.814.491.05 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este autorizat să desfăşoare activităţi de selectare şi plasare a forţei de muncă, activităţi sportive, alte activităţi de serviciu prestate în principal întreprinderilor, publicitate, activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management. De asemenea, în baza unui examen susţinut la F.R.F. a obţinut licenţa de agent de jucător, asigurând, în această calitate, reprezentarea jucătorilor de fotbal în negocierea încheierii şi semnarea contractelor de muncă.
A susţinut că prevederile normative pe care le atacă sunt în contradicţie cu principiile de legalitate în drepturi şi nediscriminare, principii fundamentale ale statului de drept prevăzute în Constituţia României la art. 1, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 126, precum şi cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi acele tratate la care România este parte, cu prevederile Legii nr. 304/2004, ale Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 24/2000, în sensul că se încalcă dreptul fundamental al persoanei de a se adresa unei instanţe de judecată pentru soluţionarea litigiilor.
Pârâta A.N.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile necompetenţei materiale, a lipsei calităţii sale procesuale pasive, a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a inadmisibilităţii.
Prin încheierea de la termenul din 2 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia necompetenţei materiale, apreciind că, în speţă, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, în considerarea caracterului de utilitate publică a F.R.F.
Aceeaşi instanţă, prin sentinţa civilă nr. 141 din 20 ianuarie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.S. şi a respins acţiunea faţă de această pârâtă; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active precum şi pe cea a inadmisibilităţii acţiunii; a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţiile art. 6 pct. 2 lit. d) şi e); art. 14 lit. c) partea finală, art. 56 alin. (2); art. 57 alin. (1) din Statutul F.R.F. şi a respins acţiunea în ceea ce priveşte celelalte prevederi din statut şi în ceea ce priveşte despăgubirile, ca neîntemeiată.
Instanţa a considerat că A.N.S. nu are calitate procesuală pasivă, dat fiind că reclamantul nu solicită anularea vreunui act emis de această autoritate şi nici nu se plânge pentru nesoluţionarea vreunei cereri privitoare la un drept.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, prima instanţă a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 şi că împrejurarea că, având în vedere statutul său de utilitate publică F.R.F. este investită cu atribuţii specifice puterii de stat, reglementând activităţi ce depăşesc cadrul interesului privat, astfel încât cenzurarea actelor pe care această autoritate le emite se poate face în temeiul Legii nr. 554/2004, iar reclamantul, în calitatea sa de reprezentantal unor jucători de fotbal poate formula o astfel de acţiune.
Curtea de Apel a apreciat şi că acţiunea este admisibilă, dat fiind caracterul imprescriptibil al acţiunilor având ca obiect anularea unui act administrativ cu caracter normativ, cum este cazul în speţă.
Pe fondul pricinii, instanţa a reţinut că dispoziţiile anulate din statut şi care interzic accesul la instanţa de judecată intră în conflict cu acte normative cu valoare superioară, astfel încât sunt nelegale, impunându-se menţinerea numai a acelor prevederi care nu contravin acestor principii.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta F.R.F., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele considerente:
- instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea regulilor de competenţă materială, reţinându-se în mod greşit că F.R.F. este persoană juridică de drept privat ce se înscrie în teza finală a art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, fiind asimilată autorităţilor publice. Astfel, F.R.F. nu a obţinut statutul de utilitate publică în sensul OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi nici nu este autorizată să presteze un serviciu public în regim de putere publică, astfel că statutul său nu are valoarea unui act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, acesta nefiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică.
- în mod greşit s-a reţinut că reclamantul M.M., agent de jucători, are calitate procesuală activă în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, în sensul că ar fi persoană vătămată într-un drept propriu sau interes legitim, printr-un act administrativ;
- dispoziţiile art. 6 alin. (2) lit. d) şi c), art. 14 lit. e) partea finală, art. 56 alin. (2) şi art. 57 alin. (1) din Statutul F.R.F. au fost anulate în mod greşit de Curtea de Apel, deoarece acestea nu afectează în niciun fel drepturile garantate prin Constituţia României (cum ar fi accesul la justiţie), acestea fiind formulate în conformitate cu dispoziţiile Statutelor F.I.F.A. şi U.E.F.A., cu respectarea principiilorspecificităţii sportului şi autonomiei federaţilor naţionale. Totodată, asupra legalităţii textelor menţionate s-a pronunţat Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, care a admis modificările statutului F.R.F., hotărârea acestei instanţei nefiind atacată cu recurs în termenul stabilit de lege.
Intimatul - pârât M.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi totodată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a invocat excepţia de nelegalitate a avizelor emise de M.T.S. privind Statutul F.R.F., respectiv: din 8 ianuarie 2002; 10 ma 2004; 31 mai 2006; din 2007 în dosarul cu acelaşi număr al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, din 5 iunie 2008.
În motivarea excepţiei de nelegalitate a intimatului - reclamant arată că avizele menţionate au fost emise cu depăşirea competenţelor conferite de lege autorităţii emitente, adică a fost autorizată funcţionarea F.R.F. ca instanţă extraordinară privată, ceea ce contravine principiului constituţional al realizării justiţiei numai prin instanţele judecătoreşti.
Analizând cererea de sesizare a Curţii de Apel Bucureşti cu excepţia de nelegalitate a avizelor menţionate Înalta Curte constată că acesta nu întruneşte condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul că avizele enumerate de reclamantul - intimat nu reprezintă acte administrative de care depinde soluţionarea cauzei, fiind doar simple acte juridice premergătoare autorizării F.R.F. ca persoană juridică non - profit. Pe cale de consecinţă cererea de sesizare a Curţii de Apel va fi respinsă.
Referitor la motivele de recurs invocate de recurent, motive ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din OG nr. 26/2002 cu privire la asociaţii şi fundaţii recunoaşterea unei federaţii de utilitate publică se poate face doar prin hotărâre de guvern, cu respectarea condiţiilor şi a procedurii prevăzute în art. 38 - art. 45 din ordonanţa menţionată, nefiind suficientă prevederea din statut potrivit căreia persoana juridică menţionată are „statut de utilitate publică" şi nici dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului care definesc federaţiile sportive naţionale.
În consecinţă, în lipsa statutului de utilitate publică, F.R.F. nu se poate înscrie în teza finală a art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, pentru a fi asimilată autorităţilor publice iar actele emise de aceasta, inclusiv statutul, nu pot fi considerate acte administrative.
De altfel, potrivit art. 3 din OG nr. 26/2000, actele juridice de constituire a asociaţilor, inclusiv ale federaţiilor, sunt guvernate de legea civilă, fiind rezultatul unui acord de voinţă, astfel că statutul – chiar şi în cazul existenţei caracterului de utilitate publică a persoanei juridice de drept privat – nu poate fi un act administrativ, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pentru considerentele menţionate Înalta Curte constată că acţiunea în contencios administrativ formulată de intimatul - reclamant este inadmisibilă, fiind însă de remarcat că reclamantul nu este restricţionat în a se adresa instanţelor de drept comun în litigiile sale cu F.R.F., iar în măsura în care i se opune Statutul, poate invoca nelegalitatea unor norme.
Faţă de cele mai sus, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul şi va modifica hotărârea instanţei de fond în sensul că va respinge ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu F.R.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de sesizare a Curţii de Apel Bucureşti cu excepţia de nelegalitate invocată de intimatul - reclamant M.M. prin întâmpinare.
Admite recursul declarat de pârâta F.R.F. împotriva sentinţei civile nr. 141 din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte, sentinţa atacată, în sensul că respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată în contradictoriu cu F.R.F.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4283/2009. Contencios. Anulare proces verbal... | ICCJ. Decizia nr. 4297/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
