ICCJ. Decizia nr. 4300/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4300/2009
Dosar nr. 1076/33/2008
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2008, reclamanta P.M. a formulat contestaţie împotriva deciziei de revizuire din 29 noiembrie 2007 şi din 15 februarie 2008, a deciziei din 15 ianuarie 2008, prin care pârâta C.J.P. Bistriţa Năsăud a revizuit din oficiu hotărârea nr. 1553 din 4 martie 2005 de acordare a drepturilor ce i s-ar fi cuvenit în calitatea de refugiată conform Legii nr. 189/2000 şi a Decretului - Lege nr. 118/1990, constatându-se că aceasta nu îndeplineşte cerinţele legale şi i s-au anulat drepturile acordate.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că instituţia publică pârâtă a revizuit din oficiu hotărârea prin care i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 şi, cu toate că declaraţiile martorilor avute în vedere la adoptarea hotărârii nu au fost declarate mincinoase, hotărârea iniţială a fost anulată pe nedrept, iar cererea ei de revocare a deciziei respective i-a fost respinsă.
Au fost depuse la dosar, în copie, atât hotărârea nr. 1553 din 4 martie 2005, cât şi deciziile cu acelaşi număr din 29 noiembrie 2007 şi 15 februarie 2008, prin care s-a revizuit hotărârea iniţială, precum şi Decizia de debit din 15 ianuarie 2008, subsecventă deciziei de revizuire pentru recuperarea sumei de 785 lei, abonament telefonic necuvenit în perioada 1 mai 2005 – 31 decembrie 2007.
La rândul său, instituţia pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, deoarece calitatea de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/200, în temeiul art. 1 lit. c), a fost stabilită prin hotărârea nr. 1533 din 4 martie 2005, pe baza declaraţiilor notariale a doi martori, însă ulterior, prin adresa din 25 iunie 2007 emisă de Arhivele Naţionale, direcţia judeţeană Cluj, s-a arătat că localitatea de domiciliu a reclamantei, din care s-a pretins că ar fi fost refugiată, nu a fost sub ocupaţie maghiară în perioada Dictatului de la Viena.
Potrivit acestui document, localitatea Someşul Cald, în perioada anilor 1940 – 1944, nu a făcut parte din teritoriile cedate Ungariei în urma Dictatului de la Viena, aşa încât, în mod legal, s-a procedat la revizuirea hotărârii iniţiale.
Au fost depuse la dosar, în copie, actele care au stat la baza hotărârii cât şi a deciziei de revizuire, inclus adresa din 29 iunie 2007 de la Arhivele Naţionale, direcţia judeţeană Cluj, care atestă că localitatea Someşul Cald a făcut parte din teritoriul românesc în perioada 1940 - 1944 însoţită de copia documentului M.A.I. din 1941, care cuprinde localităţile aflate sub autoritatea română după Dictatul de la Viena.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 673/2008 din 27 octombrie 2008, a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 189/2000 şi cu înscrisul oficial depus la dosar, din care rezultă că localitatea de domiciliu a reclamantei, în perioada Dictatului de la Viena, nu a fost cedată Ungariei, astfel încât nu se poate pretinde că refugiul s-a datorat persecuţiilor de natură etnică exercitate de autorităţile maghiare.
Împotriva sus menţionatei sentinţe, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta P.M., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii sale astfel cum a fost formulată.
Recurenta a susţinut că este îndreptăţită la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născută la data de 29 octombrie 1944, în timpul refugiului mamei sale, C.R., aceasta beneficiind de respectivele drepturi prin anularea deciziei de revizuire din 29 noiembrie 2007, în temeiul sentinţei civile nr. 617/2008 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă şi irevocabilă, pronunţată într-o cauză similară cu a sa.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, în sensul şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002, privind normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
Aşa după cum rezultă din interpretarea textelor normative mai sus citate, legiuitorul a înţeles să acorde drepturi compensatorii pentru persoanele care au suferit în mod nemijlocit persecuţii etnice numai în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, în timpul când regiuni ale României s-au aflat sub ocupaţie străină.
Este evident că şi copilul născut în timpul refugiului părinţilor a suferit consecinţele persecuţiilor exercitate împotriva părinţilor săi şi care s-au răsfrânt în mod nemijlocit şi asupra sa.
În cauză, prin sentinţa civilă nr. 617/2008 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, depusă la dosar în susţinerea recursului său, recurenta - reclamantă a dovedit că, în mod definitiv şi irevocabil, a fost admisă acţiunea mamei sale, C.R., având ca obiect anularea deciziei de revizuire din 29 noiembrie 2007 şi a deciziei de debit din 17 ianuarie 2008 emise de intimata - pârâtă într-o situaţie identică.
Prin urmare, pentru a se asigura coerenţa practicii în cadrul sistemului judiciar;
Pentru respectarea principiului siguranţei publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept;
În vederea înlăturării oricărei incertitudini jurisprudenţiale, ce ar putea avea drept efect privarea reclamantei de orice posibilitate de a obţine beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în condiţiile în care, mamei sale, aflată în aceeaşi situaţie cu a sa, i s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispoziţiile acestei legi, (în acest sens pronunţându-se şi C.E.D.O. ex: Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra României);
Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi, în fond, va admite acţiunea. Va anula, în consecinţă, deciziile din 29 noiembrie 2007 şi 15 februarie 2007 emise de pârâtă în revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva sentinţei civile nr. 673 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea şi anulează deciziile din 29 noiembrie 2007 şi 15 februarie 2008 ale C.J.P. Bistriţa Năsăud, date în revizuire.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4297/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4304/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
