ICCJ. Decizia nr. 4304/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4304/2009
Dosar nr. 2177/54/2008
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 octombrie 2008, reclamantul M.I.N. a contestat adresa din 9 octombrie 2008 emisă de C.J.P. Olt, solicitând să-i fie acordată indemnizaţie de fiu de deportat din Bulgaria în anul 1940.
În motivarea cererii, s-a susţinut că Legea 189/2000 prevede în mod expres că şi fiii celor deportaţi, născuţi până la data de 6 martie 1945, beneficiază de indemnizaţia acordată persoanelor refugiate, fapt negat de pârâtă prin adresa contestată, în care se arată că numai soţul supravieţuitor al persoanei refugiate beneficiază de indemnizaţie.
În acest sens, a arătat că o altă instituţie, C.J.P. Tulcea acordă aceste drepturi tuturor fiilor celor deportaţi, născuţi până în anul 1945, iar mama sa primeşte indemnizaţia solicitată.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 29 din 29 ianuarie 2009, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 3 din OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, potrivit cărora, se acordă drepturile compensatorii prevăzute de actul normativ menţionat şi soţului supravieţuitor al celui decedat, ce a fost refugiat, expulzat sau strămutat în altă localitate din motive etnice, nu şi descendenţilor persoanelor refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate din motive etnice, cum este cazul reclamantului.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul M.I.N., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii sale, astfel cum a fost formulată.
Recurentul a reiterat susţinerile din acţiune, arătând că solicită acordarea „indemnizaţiei de deportat de război, ca fiu al unor părinţi deportaţi din Bulgaria în anul 1940", el fiind născut la data de 24 august 1943.
Consideră recurentul că este îndreptăţit la această indemnizaţie, mai ales că şi alte persoane aflate în aceeaşi situaţie, respectiv foştii săi colegi de şcoală, născuţi în anul 1943, în România, în timpul deportării părinţilor, beneficiază de drepturile compensatorii în discuţie.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în speţă, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, în sensul şi pentru motivele care se vor arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ. „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".
În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuţia părţilor orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii şi să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depăşească obiectul cererii deduse judecăţii.
În ceea ce priveşte cauza de faţă, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către recurentul - reclamant nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, înscrisurile de stare civilă, talonul şi cuponul de pensie depuse, nefiind pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 109/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor legale mai sus invocate şi pentru a vedea astfel dacă recurentul - reclamant este îndreptăţit la acordarea drepturilor compensatorii, trebuia determinat cu exactitate obiectul acţiunii, respectiv dacă reclamantul solicită drepturile în discuţie în calitate de copil născut în timpul strămutări părinţilor (mamei sale) din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din septembrie 1940 şi dacă mama sa este beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, eventual prin depunerea hotărârii emisă în acest sens.
Prin urmare, pentru a se preciza acţiunea în sensul specificat, a se face dovezi privind faptul strămutării părinţilor (mamei) şi a nu priva părţile de o cale de atac, în temeiul prevederilor art. 313 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.I.N. împotriva sentinţei civile nr. 29 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4300/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4306/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
