ICCJ. Decizia nr. 4325/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4325/2009
Dosar nr. 7765/2/200.
Şedinţa publică din 15 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 842 din 18 martie 2008 a respins, ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul S.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti – Direcţia pentru resurse umane şi relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect anularea hotărârilor nr. 98751/2007 şi nr. 102082/2007, emise de această direcţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 21 din OG nr. 64/2006, sporul de care beneficiază funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi judecătorii delegaţi pentru executarea pedepselor privative de libertate, în conformitate cu aceste prevederi legale, nu este de 30%, ci de „până la 30%", legiuitorul lăsând organului administrativ, în speţă, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, libertatea de apreciere cu privire la gradul de risc al activităţii pentru care se acordă acest spor; pe cale de consecinţă, acordarea unui spor de 10% pentru activitatea reclamantului de judecător delegat, se înscrie în limitele marjei de apreciere de care a beneficiat autoritatea publică pârâtă.
Cu privire la practicile discriminatorii invocate de reclamant, judecătorii fondului au apreciat că nu se pune problema unei discriminări între judecători şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, întrucât atribuţiile acestor două categorii de persoane sunt diferite, iar în ceea ce priveşte discriminarea între judecători, în sensul că unii beneficiază de sporuri mai mari, acest aspect nu a fost dovedit în niciun fel.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S.F. care, fără a se raporta la vreunul dintre motivele prevăzute la art. 304-3041 C. proc. civ., a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, organul administrativ neavând libertatea de apreciere a cuantumului sporului prevăzut la art. 21 din OUG nr. 64/2006, acesta fiind prevăzut la 30% calculat la salariul de bază.
Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a depus întâmpinare prin care, în esenţă, a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică şi a cerut respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
În cauză, este necontestat că recurentul-reclamant, judecător la Judecătoria Târgovişte, a fost desemnat prin Decizia nr. 42 din 9 martie 2007 a Preşedintelui Curţii de Apel Piteşti, în calitate de judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Mărgineni şi IPJ Dâmboviţa – Poliţia Târgovişte, pentru perioada 15 martie – 31 decembrie 2007.
În recursul formulat, recurentul-reclamant a criticat soluţia instanţei de fond, în esenţă, pentru că s-a recunoscut în favoarea autorităţii publice un drept de apreciere în privinţa cuantumului sporului prevăzut la art. 21 din OG nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.
Potrivit art. 21 alin. (1) din OG nr. 64/2006, aprobată prin Legea nr. 462/2006, „funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative, a activităţilor de pază, supraveghere, escortare, reeducare şi asistenţă medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate, culegere, prelucrare, verificare şi valorificare a informaţiilor, investigaţii, acţiuni şi intervenţie cu un grad ridicat de risc ori în condiţii de pericol deosebit, beneficiază de un spor de până la 30% calculat la salariul de bază".
Formularea folosită de legiuitor: „… beneficiază de un spor de până la 30% calculat la salariul de bază" are semnificaţia juridică a faptului că puterea legiuitoare a conferit autorităţii publice competente un drept de apreciere, cu o marjă „de până la 30%", în ceea ce priveşte organizarea executării şi aplicării în concret a prevederilor legale respective, drept de care ministerul intimat a şi uzat.
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod legal şi temeinic faptul că, în cauză, nu este vorba de o discriminare, ci de o exercitare a dreptului de apreciere conferit de legiuitor în favoarea autorităţii publice, care şi-a exercitat în mod discreţionar dreptul de apreciere, în limitele prevăzute de legiuitor.
În concluzie, reţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.F. împotriva sentinţei civile nr. 842 din 18 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4308/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4332/2009. Contencios → |
|---|
