ICCJ. Decizia nr. 4332/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4332/2009
Dosar nr. 467/39/200.
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 9 din 19 ianuarie 2009, a respins, ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta Primăria Vicovu de Jos, în contradictoriu cu Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut cultelor Religioase din România şi intervenientul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, având ca obiect anularea deciziilor nr. 327 din 24 iunie 2004 şi nr. 330 din 24 iunie 2004 emise de pârâtă şi recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra imobilelor restituite intervenientului.
Totodată, instanţa a respins excepţiile tardivităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtă şi intervenient.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantei i-a fost comunicat răspunsul la plângerea prealabilă cel mai devreme la data de 5 mai 2008, iar acţiunea a fost formulată, cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, la data de 3 noiembrie 2008.
S-a apreciat că nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei nu poate fi reţinută, atâta vreme cât aceasta a emis cele două acte administrative contestate.
În sfârşit, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, reclamanta a solicitat revocarea celor doză decizii emise de pârâtă în anul 2004, la data de 31 martie 2008, cu mult peste termenul prevăzut de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorităţii publice emitente revocarea lui în termen de 30 de zile de la data comunicării, dar nu mai mult de 6 luni de la data emiterii actului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Comuna Vicovu de Jos, prin primarul acestei comune care, fără a se raporta la vreunul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică, argumentând că bunurile care formează obiectul actului de retrocedare sunt bunuri care aparţin domeniului public al comunei şi sunt astfel, inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile, potrivit prevederilor generale ale Legii nr. 215/2001 şi Legii nr. 213/1998.
Intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, a formulat întâmpinare prin care a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, cerând respingerea recursului.
Prin notele de şedinţă, recurenta-reclamantă a cerut, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare, la data emiterii deciziilor de retrocedare a bunurilor aparţinând domeniului public al comunei Vicovu de Jos.
Recursul este nefondat, soluţia de respingere a acţiunii fiind temeinică pentru motivele care vor fi prezentate mai jos.
Este necontestat că obiectul acţiunii îl formează cererea de anulare a Deciziei nr. 327 din 24 iunie 2004 şi a Deciziei nr. 330 din 24 iunie 2004 emise de Comisia pentru aplicarea OUG nr. 94/2000 prin care s-a dispus retrocedarea în favoarea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a imobilelor înscrise în Cartea funciară a comunei Vicovu de Jos, judeţul Suceava, cu nr.de top 126 şi, respectiv, nr. de top 500.
Instanţa de fond, raportându-se la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a respins acţiunea ca inadmisibilă, motivând că autoritatea reclamantă a cerut autorităţii emitente retragerea deciziilor abia la data de 31 martie 2008, cu nerespectarea termenelor legale.
În acest fel, instanţa de fond a reţinut, cu alte cuvinte, că depunerea plângerii prealabile cu nerespectarea termenelor prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile, ceea ce face ca acţiunea adresată instanţei să fie inadmisibilă, raţionament care este corect.
Dar, instanţa de fond a ignorat prevederile art. 3 alin. (7) din OUG nr. 94/2000, republicată, potrivit cărora deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicare, ceea ce impune concluzia că legiuitorul a exclus astfel procedura plângerii prealabile la autoritatea publică emitentă, în termenele prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împiedicând partea să respecte termenul special prevăzut de ordonanţa de urgenţă, care constituie o reglementare derogatorie.
Or, este necontestat că recurenta-reclamantă a cunoscut conţinutul celor două decizii cel mai târziu la data de 31 martie 2008 (când s-a şi adresat cu plângere la Comisia specială de retrocedare), iar acţiunea a fost înregistrată la instanţa de fond la 3 noiembrie 2008, ceea ce înseamnă încălcarea termenului special de 30 de zile prevăzut la art. 3 alin. (7) din OUG nr. 94/2004, cu consecinţa tardivităţii contestaţiei formulate la instanţa de contencios administrativ.
De fapt, Comisia centrală de retrocedare invocase excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată pe care instanţa de fond a respins-o în mod greşit.
Oricum, recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică şi nicio apărare în legătură cu respingerea ca inadmisibilă a acţiunii formulate.
Astfel fiind, având în vedere considerentele de mai sus, care completează motivarea instanţei de fond, soluţia de respingere a acţiunii este temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de comuna Vicovu de Jos, prin Primar împotriva sentinţei civile nr.9 din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4325/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4335/2009. Contencios → |
|---|
