ICCJ. Decizia nr. 4321/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4321/2009
Dosar nr. 28765/3/2008
Şedinţa de la 14 octombrie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5564 din 11 iunie 2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta P.D., în contradictoriu cu pârâta C.S.R. a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, având ca obiect anularea Deciziei nr. 1675 din 1 aprilie 2008 emisă de pârâtă, în temeiul OUG nr. 94/2000, cu privire la imobilul situat în Bucureşti, sector 2 şi a actului juridic de înstrăinare a imobilului, constatarea că acest imobil a trecut abuziv în proprietatea statului şi restabilirea situaţiei anterioare.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu obiectul acţiunii şi cu prevederile art. 3 pct. 7 din OUG nr. 94/2000.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2531 din 3 octombrie 2008, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actului administrativ contestat în cauză.
La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1766 din 28 aprilie 2009, a admis excepţia de necompetenţă materială cu privire la capătul de cerere referitor la anularea actului de înstrăinare din acţiune, a disjuns acest capăt de cerere şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, Bucureşti.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă şi a dispus formarea unui alt dosar pentru judecarea capătului de cerere privind anularea Deciziei nr. 1675/2008 emisă de pârâtă, pe care l-a reţinut spre competentă soluţionare.
Examinând actele dosarului, se constată –în raport cu obiectul acţiunii - că, în cauză, competenţa materială revine Judecătoriei Sectorului 2, Bucureşti.
Astfel, printr-unul din capetele de cerere, reclamanta a solicitat anularea actului de înstrăinare a imobilului în cauză, respectiv a „Convenţiei" încheiată la data de 6 iunie 1957, prin care aceasta a acceptat ca Sfatul popular al raionului 1 Mai să construiască un etaj peste parterul blocului situat în Bucureşti, păstrând drepturile reale asupra parterului, subsolului şi fundaţiei şi cedând cota indiviză de ½ din terenul aferent construcţiei, în suprafaţă totală de 524 mp.
În acord cu cele reţinute şi de Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte apreciază că obiectul acestui capăt de cerere, care are caracterul unei cereri principale şi nu accesorii, nu poate atrage competenţa de soluţionare a instanţei de contencios administrativ, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a considera „convenţia" susmenţionată un act administrativ în accepţiunea Legii contenciosului administrativ, nici cele reglementate de art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ.
Având în vedere natura civilă, iar nu de contencios administrativ a litigiului, competenţa materială de soluţionare a cauzei urmează a se stabili, potrivit art. 1 alin. (1) din C. proc. civ., în favoarea Judecătoriei şi, întrucât imobilul în cauză este situat în Bucureşti, Sectorul 2, potrivit normelor de competenţă teritorială, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta P.D. şi C.S.R. a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea convenţiei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4316/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4322/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
