ICCJ. Decizia nr. 4327/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4327/2009
Dosar nr. 5382/2/2008
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 932 din 5 martie 2009 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.N.F.P., în contradictoriu cu pârâta G.N.M. şi, pe cale de consecinţă, a constatat nulitatea de drept a concursului organizat de pârâtă în perioada 14 aprilie2008 – 15 aprilie 2008, pentru ocuparea funcţiei publice de comisar clasa I debutant în cadrul C.S.P. din structura pârâtei; a respins totodată ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea tuturor actelor administrative subsecvente organizării concursului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cazul concursului a cărui anulare se solicită, pârâta a respectat dispoziţiile art. 8 alin. (2) din HG nr. 1209/2003 referitoare la publicarea condiţiilor de desfăşurare în M. Of. al României Partea III, precum şi, pe cele ale art. 4 şi art. 10, din actul normativ mai sus menţionat privind desfăşurarea concursului şi, respectiv stabilirea bibliografiei şi a subiectelor de concurs.
S-a mai reţinut că, în acest ultim caz, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a constatat că întrebările nr. 3-7 şi 8 exced bibliografiei stabilită şi afişată şi a dispus, în conformitate cu art. 5 şi 20 din Anexa 1 la HG nr. 1209/2003, admiterea contestaţiei formulate de M.I.G., cu consecinţa recalculării punctajului obţinut de acesta, astfel cum rezultă din procesul verbal nr. 3373/GM din 15 aprilie 2008, încheiat de pârâtă.
Cu privire la situaţia de fapt, instanţa de fond a mai reţinut că modalitatea de aplicare a legislaţiei referitoare la organizarea şi desfăşurarea concursului a făcut obiectul unui control al reclamantei, ocazie cu care prin raportul de control întocmit, s-a stabilit sesizarea instanţei de contencios administrativ, invocându-se dispoziţiile art. 50 din HG nr. 1209/ 2003 şi art. 22 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999.
În raport de aspectele mai sus menţionate şi faţă de împrejurarea că nelegalităţile constatate cu privire la neconcordanţa dintre subiectele de concurs şi bibliografia stabilită, nu au fost contestate de pârâtă, instanţa de fond a apreciat că acţiunea reclamantei este, în parte, întemeiată, împrejurarea că ceilalţi candidaţi nu au contestat rezultatele nefiind de natură să ducă la concluzia că nu s-a produs o vătămare a drepturilor şi intereselor lor legitime.
S-a apreciat totodată că, în lipsa identificării actelor administrative subsecvente concursului, sancţiunea nulităţii nu poate fi aplicată şi pentru acestea.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs A.N.F.P., care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre lipsită de temei legal ori cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, în ceea ce priveşte respingerea capătului de cerere privind anularea actelor subsecvente concursului.
Astfel, a motivat recurenta-reclamantă, din moment ce a fost admis primul capăt al acţiunii şi s-a constatat nulitatea concursului organizat de către G.N.M. la 14-15 aprilie 2008, era normal ca, potrivit principiului „accessorium sequitur principale" să fie anulate şi alte acte administrative subsecvente concursului.
A mai susţinut recurenta-reclamantă că nu era necesară identificarea şi depunerea la dosar a actelor administrative subsecvente organizării şi desfăşurării concursului anulat, aşa cum a cerut instanţa de fond, aceasta fiind datoare să se conformeze principiului juridic citat mai sus.
Intimata-pârâtă G.N.M. nu a depus întâmpinare în cauză.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, instanţa de fond, admiţând în parte acţiunea şi constatând nulitatea de drept a concursului pe care G.N.M. l-a organizat la 14-15 aprilie 2008 pentru ocuparea funcţiei publice de comisar Clasa I, debutant, din cadrul Compartimentului substanţe periculoase al acestei autorităţi publice, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea tuturor actelor administrative subsecvente organizării concursului.
De asemenea, este adevărat că, potrivit principiului invocat de autoritatea publică recurentă, actele administrative care ar fi fost emise în urma şi în baza concursului respectiv ar fi trebuit să fie anulate din moment ce se constatase nulitatea de drept a temeiului acelor acte.
Dar, din dispoziţiile art. 18, referitor la soluţiile pe care le poate da instanţa şi art. 8 alin. (1), referitor la obiectul acţiunii în contencios administrativ, din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că pentru ca un act administrativ să poată fi anulat de instanţă este necesar în primul rând ca acesta să existe, adică să fi fost emis de către o autoritate publică şi să fi produs efecte vătămătoare.
Or, în cauză, este vorba de acte subsecvente concursului, care sunt ipotetice, din moment ce autoritatea publică recurentă nu a fost în măsură să probeze existenţa acestora, argumentând că nu ar fi necesară nici denumirea şi identificarea lor, ceea ce este lipsit de orice temei legal.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul de faţă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.F.P. împotriva sentinţei civile nr. 932 din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4324/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4331/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
