ICCJ. Decizia nr. 4412/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4412/2009
Dosar nr. 1878/33/200.
Şedinţa publică din 20 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.R. SRL Dej a chemat în judecată A.N.A.F. - D.G.S.C., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să-i soluţioneze contestaţia înregistrată la D.G.F.P. Cluj sub nr. 73016 din 11 decembrie 2006 şi să-i comunice Decizia prin care se soluţionează aceasta, conform dispoziţiilor art. 218 alin. (1) C. proCod Fisca.
Totodată, a solicitat şi obligarea pârâtei să-i plătească suma de 686.347 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin nesoluţionarea în termenul legal a contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere nr. 1262 din 21 noiembrie 2006 precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în perioadele 7 iulie 2006 – 27 iulie 2006; 25 august 2006 – 5 octombrie 2006 şi 13 noiembrie 2006 – 15 noiembrie 2006, la sediul său, s-a desfăşurat controlul fiscal, finalizat prin raportul de inspecţie fiscală generală nr. 67501 din 20 noiembrie 2006, care a stabilit sume de plată suplimentare în valoare de 778.956 lei iar după scăderea sumei de 93.609 lei achitată în perioada verificată, s-a reţinut că au rămas sume suplimentare de plată în cuantum de 686.347 lei.
Urmare raportului de inspecţie fiscală s-a emis Decizia nr. 1.262 din 21 noiembrie 2006 pe baza căreia, precum şi pe baza unor alte decizii calculate pentru accesorii, organele fiscale au încasat suma de 287.075 lei; sumele achitate de reclamantă pentru stingerea unor debite curente au fost înregistrate de organele fiscale ca sume plătite pentru stingerea obligaţiilor înscrise în Decizia de impunere nr. 1262/2006, context în care reclamanta a ajuns cu debite restante pentru obligaţiile curente, deşi a făcut plăţi s-au poprit sumele existente în conturile deschise de reclamantă la unităţile bancare, fapt care a generat blocaje financiare, dificultăţi în plata ratelor din contractele de leasing, întârzieri în plata furnizorilor şi alte consecinţe.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 84 din 24 februarie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, precizată, introdusă de reclamanta SC C.R. SRL Dej, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 686.347 RON.
De asemenea, a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că probele administrate în cauză nu dovedesc producerea unui prejudiciu cert, născut şi actual , produs exclusiv prin întârzierea soluţionării contestaţiei introduse de către reclamantă. Cu privire la prejudiciul moral, instanţa a apreciat că nu există un prejudiciu de imagine determinat de soluţionarea cu întârziere a contestaţiei şi mai ales în condiţiile în care mare parte din obligaţiile fiscale stabilite în sarcina sa sunt considerate în continuare datorate, subsecvent admiterii doar în parte a contestaţiei.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta SC C.R. SRL Dej.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, apreciind că nu este întrunită cerinţa existenţei unui prejudiciu cert, întrucât împotriva recurentei s-au efectuat acte de executare în baza deciziei nr. 1262 din 21 octombrie 2006.
Faptul că s-au efectuat acte de executare silită şi după suspendarea executării, că organele fiscale au continuat măsurile de încasare a sumelor stabilite prin Decizia de impunere nr. 1262 din 21 noiembrie 2006 este probat prin răspunsul la obiectivul 3 din raportul de expertiză contabilă.
S-a mai susţinut şi că sumele menţionate în raportul de expertiză contabilă fila 16 evidenţiază existenţa unui prejudiciu de 125.083, 32 lei care nu poate fi nici contestat şi nici combătut de către pârâtă, întrucât a fost probat şi pin Ordonanţa nr. 35/S/2007 a Tribunalului Alba, pronunţată în dosarul nr. 2969/107/2007.
Recurenta a mai arătat că în mod corect au fost incluse în cuantumul prejudiciului sumele de 48.152 lei şi 25.109,80 lei achitate prin ordinul de plată nr. 114 din 10 aprilie 2007 şi a ordinului de plată nr. 150 din 26 iunie 2008, cu titlu de cauţiune în dosarul nr. 1921/117/2008.
În fine, recurenta a susţinut şi faptul că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., reţinând că reclamanta nu a făcut obiectul executării silite şi că a efectuat plăţile benevol.
Examinând sentinţa în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu normele incidente pricinii inclusiv dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin raportul de inspecţie fiscală nr. 67501 din 20 noiembrie 2006 în sarcina reclamantei SC C.R. SRL Dej s-au stabilit sume de plată suplimentare în cuantum de 778.956 RON, iar după scăderea sumelor achitate în perioada verificată s-a reţinut că au rămas sume suplimentare de plată la terminarea controlului în cuantum de 686.347 RON. În baza acestui raport de inspecţie fiscală, la data de 21 noiembrie 2006, a fost emisă Decizia de impunere nr. 1262 pentru suma de mai sus, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat contestaţie, care nu a fost soluţionată în termenul prevăzut de lege.
Prin Decizia nr. 339 din 29 noiembrie 2007, contestaţia reclamantei a fost parţial admisă şi din suma totală contestată de 756.732 ROn stabilită prin Decizia de impunere nr. 1262 din 21 noiembrie 2006 precum şi din suma de 41.063 RON reprezentând majorări de întârziere impozit pe profit au fost anulate sumele de 43.733 RON, impozit pe profit şi 48.876 RON impozit pe venitul persoanelor nerezidente, a fost desfiinţată Decizia de impunere pentru suma de 202.739 RON şi a fost respinsă contestaţia pentru suma de 461.384 RON.
Pentru soluţionarea cu întârziere a contestaţiei, reclamanta a chemat în judecată pârâta pentru repararea prejudiciului produs şi stabilirea cuantumului acestuia.
Prin încheierea pronunţată la data de 17 aprilie 2007, Judecătoria Dej a suspendat în mod provizoriu executarea silită a deciziei de impunere nr. 1262 din 21 octombrie 2006, suspendare dispusă anterior termenului limită de soluţionare a contestaţiei (29 noiembrie 2007).
În cauză a fost dispusă de către instanţă efectuarea unei expertize, expertul concluzionând că „obligaţiile de plată stinse în baza deciziei nr. 1262 din 21 octombrie 2006 în sumă totală de 468.697 RON au afectat fondurile societăţii.
Tot prin expertiză s-a reţinut că sumele de 48.182 RON şi 25.109,8 RON achitate de reclamantă cu titlu de cauţiune (48.182 RON respectiv 25.109,8 RON) constituie prejudiciu adus reclamantei.
Faţă de situaţia de fapt reţinută de instanţă precum şi de probele administrate, îndeosebi expertiza dispusă de instanţă, recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, expertiza efectuată în cauză nu stabileşte care este prejudiciul cauzat reclamantei datorită nesoluţionării în termen a contestaţiei sale iar prin obiectivele încuviinţate de instanţă asupra cărora s-a exprimat expertul, nu a fost analizat şi capătul al 2-lea al cererii, în sensul stabilirii şi calculării de despăgubiri aferente nesoluţionării în termen a contestaţiei.
Reclamanta nu a dovedit nici faptul că prin soluţionarea la termen a contestaţiei ar fi evitat producerea unui prejudiciu material în patrimoniul său.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, nici cu privire la prejudiciul moral, reclamanta nu a adus dovezi cum ar fi de exemplu existenţa unui prejudiciu de imagine datorat soluţionării cu întârziere a contestaţiei. De altfel, soluţionarea cu întârziere a contestaţiei a fost datorată într-o oarecare măsură şi reclamantei care, la adresele nr. 340017 din 16 ianuarie 2007, nr. 340017 din 2 februarie 2007 şi nr. 340017 din 20 februarie 2007, prin care i s-au solicitat de către pârâtă unele documente, aceasta îi comunică actele cu întârziere, ajungând la D.G.S.C. la data de 12 martie 2007.
Singurul prejudiciu pe care l-ar fi putut invoca reclamanta, reţine pe bună dreptate instanţa de fond, ar fi putut fi produs prin calcularea unor majorări de întârziere la obligaţiile curente neacoperite prin plăţile valutare efectuate în această perioadă, însă astfel de penalităţi de întârziere nu au fost calculate astfel că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat de cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.R. SRL Dej împotriva sentinţei civile nr. 84 din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4409/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4414/2009. Contencios → |
|---|
