ICCJ. Decizia nr. 4335/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4335/2009
Dosar nr. 1050/46/200.
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, reclamantele C.G. şi A.I., au chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând anularea Deciziei nr. 2028 din 28 mai 2008 şi obligarea pârâtei să emită o decizie în favoarea tuturor persoanelor îndreptăţite la acordarea de despăgubiri pentru terenul de 11.725 mp ce a aparţinut lui A.R.M., situat în Râmnicu Vâlcea.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat cererea.
Reclamantele arată că sunt moştenitoarele lui A.R.M., proprietarul terenului în suprafaţă de 11.725 mp, ce a fost preluat abuziv de regimul comunist şi că au formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 notificare pentru restituirea acestuia.
Prin Dispoziţiile nr. 27 din 14 septembrie 2007 şi nr. 23 din 25 mai 2007 s-a propus acordarea de despăgubiri, însă reclamantele au formulat acţiune în justiţie, solicitând restituirea în natură.
În cursului procesului, reclamantele au aflat de existenţa şi a altor persoane îndreptăţite care solicită restituirea aceluiaşi imobil.
Mai mult, prin Decizia nr. 2028 din 28 mai 2008, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dispus acordarea de despăgubiri către T.I. şi T.V., cu precizarea că reclamantele se pot îndrepta împotriva acestora pe calea dreptului comun.
Reclamantele consideră că Decizia este nelegală deoarece pot exista mai multe notificări formulate, în temeiul Legii nr. 10/2001, iar pârâta era obligată să emită o singură decizie pe numele tuturor persoanelor îndreptăţite.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
3 .Apărările formulate de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat:
3.1. Suspendarea soluţionării cauzei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului ce formează obiectul dosarului nr. 2879/90/2007, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
3.2. Respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece nu se poate reţine o culpă a Comisiei Centrale în neemiterea deciziei reprezentând titlului de despăgubire şi pentru reclamante.
Nu pot fi acordate titluri de despăgubiri pentru alte persoane decât cele care sunt menţionate în dispoziţiile /deciziile emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
Reclamantele aveau posibilitatea contestării deciziei emise de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau formulării unei intervenţii în litigiul în care Tribunalul Vâlcea a pronunţat sentinţa civilă nr. 751 din 28 noiembrie 2005.
Cuantumul măsurilor reparatorii a fost stabilit printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, ce constituie titlu executoriu şi de care Comisia era ţinută a o pune în executare.
4. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 32/F-C din 4 februarie 2009, pronunţată în dosarul nr. 1050/46/2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii instanţei de fond.
5.1. Omisiunea pârâtei de a conexa dosarele pentru acordarea despăgubirilor nu constituie un motiv de nulitate a deciziei nr. 2028/2008.
5.2. Reclamantele se află încă în litigiu cu privire la stabilirea dreptului acestora de a li se acorda despăgubiri şi nu au un dosar înaintat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru acordarea despăgubirilor după procedura Legii nr. 10/2001.
5.3. Nu sunt aplicabile în speţă prevederile art. 1 lit. b) din Normele metodologice, art. 23 titlul VII din Legea nr. 247/20045 sau cele ale art. 4.6. teza ultimă din Normele metodologice.
5.4. Obiectul litigiului este aplicarea Cap. VII din Legea nr. 247/2005.
5.5. Nu s-a putut pune în discuţie necesitatea introducerii în cauză a lui T.V. şi T.I., datorită lipsei părţilor.
6. recurs formulat de reclamantele C.G. şi A.I.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Dreptul recurentelor-reclamante s-a născut prin emiterea celor două dispoziţii de către SC V. SA şi nu există vreun text legal care să acorde valoare juridică înregistrării la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a unui dosar de despăgubire.
6.2. Prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dispun imperativ ca, în cazul în care restituirea dreptului de proprietate se solicită de mai multe persoane îndreptăţite, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte pe cote părţi ideale, potrivit dreptului comun.
6.3. În pct. 4.7 teza finală din Normele Metodologice se arată că, după adoptarea deciziei/ dispoziţiei şi până la intabularea acesteia, dacă apar alte persoane cu vocaţie succesorală care au depus în termen cerere de restituire, se va dispune revocarea actului administrativ şi emiterea unei decizii/dispoziţii conforme cu legea.
6.4. Curtea de Apel Piteşti a înlăturat în mod greşit aceste dispoziţii legale, arătând că ele se aplică doar în domeniul reglementat de Legea nr. 10/2001 şi că în materia despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile.
6.5. Instanţa de fond a înlăturat prin aceleaşi raţionamente şi aplicarea dispoziţiilor pct. 1 lit. b) din Norme şi a citat trunchiat textul acestei dispoziţii legale, invocând faptul că acesta permite disjungerea notificărilor formulate de mai multe persoane îndreptăţite.
7. Apărările formulate de intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările avute în faţa instanţei de fond.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. Recursul este nefondat
2. Prin Legea nr. 247/2005 s-a reglementat procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură.
Intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are competenţa stabilirii cuantumului despăgubirilor, conform art. 16-18, titlul VII din Legea nr. 247/2005.
3. Decizia nr. 2028 din 28 mai 2008 a fost emisă în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pe numele persoanelor care au figurat ca părţi în dosar.
4. Pretenţia recurentelor-reclamante de a se emite o decizie pe numele tuturor persoanelor îndreptăţite a fost în mod corect respinsă de instanţa de fond.
Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 nu se aplică în cazul acordării de despăgubiri.
Recurentele-reclamante nu puteau solicita emiterea unei decizii pe numele tuturor persoanelor îndreptăţite deoarece nu există un dosar pe numele acestora la autoritatea administrativă competentă.
Mai mult, recurentele nu au fost de acord cu deciziile nr. 27 din 14 septembrie 2007 şi nr. 23 din 25 mai 2007, respectiv cu propunerea de despăgubiri şi au acţionat în instanţă.
Pretenţia recurentelor de a fi trecute în Decizia de stabilire a cuantumului despăgubirilor este în contradicţie cu modalitatea de acţiune a acestora şi anume cu pretenţia de a fi restituit terenul în natură.
5. Prevederile pct. 1 lit. b) din Normele metodologice nu pot fi aplicate în speţă, întrucât recurentele-reclamante nu au probat existenţa unui dosar înregistrat la autoritatea competentă, prin care să solicite şi să-şi dovedească dreptul pretins.
6. Suspendarea soluţionării prezentei cauze, în temeiul art. 244 alin. (7) pct. 1 C. proc. civ., solicitată de intimată a fost considerată ca fiind neîntemeiată, având în vedere că hotărârea ce se va pronunţa în Dosarul nr. 2879/90/2007 nu influenţează hotărârea din prezenta cauză.
Dosarele au obiecte diferite, iar eventuala admitere a cererii de restituire în natură a imobilului nu produce efecte asupra deciziei administrative de acordare de despăgubiri pe numele altor persoane decât recurentele.
7. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 54/2004, modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.G. şi A.I. împotriva sentinţei civile nr. 32/F-C din 4 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4332/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4409/2009. Contencios → |
|---|
