ICCJ. Decizia nr. 4338/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4338/2009
Dosar nr. 8593/325/2008
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin hotărârea de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei pronunţată de Judecătoria Timişoara, cu nr. 13688 din 4 noiembrie 2008, reclamantul J.J.F. a chemat în judecată pe pârâta C.C.S.D., solicitând obligarea acesteia la emiterea dispoziţiei de stabilire a despăgubirilor cu privire la cota de 1/6 din imobilul situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. 8011 Timişoara, nr. top 12154/2, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 500 lei/zi de întârziere.
2.Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
Reclamantul a arătat că, urmare a sentinţei civile nr. 77/PI din 24 ianuarie 2005, a Tribunalului Timiş, definitivă şi irevocabilă, a fost emisă Dispoziţia nr. 1958 din 20 iunie 2007 a Primarului Municipiului Timişoara, prin care s-a propus a-i fi acordate despăgubiri cu privire la cota de 1/6 din imobil.
Pârâta nu a emis dispoziţia de stabilire a despăgubirilor, motivând că datorită modului de setare a programului de calculator cu o funcţie aleatorie, momentul în care vor fi stabilite despăgubirile este incert.
Reclamantul invocă în susţinerea cererii sale jurisprudenţa C.E.D.O. - cauzele P. şi N., prevederile art. 1073 şi urm. C. civ., art. 16 din Titlul VIII al Legii nr. 247/2005, art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O.
3.Apărările formulate de pârâta C.C.S.D.
3.1. Prin întâmpinare, pârâta a ridicat excepţia prematurităţii acţiunii.
S-a precizat că dosarul reclamantei s-a dovedit a fi incomplet, motiv pentru care a fost restituit Primăriei Municipiului Timişoara în data de 28 februarie 2008 în vederea completării documentaţiei.
3.2. În ceea ce priveşte acordarea de daune cominatorii, pârâta a invocat prevederile art. 5802 şi art. 5803 alin. (5) C. proc. civ. şi a susţinut netemeinicia cererii.
4.Hotărea instanţei de fond,
Prin sentinţa civilă nr. 75 din 3 martie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prematurităţii acţiunii, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să emită dispoziţia de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamantului, cu privire la cota de imobil solicitată, a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la emiterea dispoziţiei sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii, a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
5.Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
5.1.Cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii, s-a reţinut că pârâta nu a făcut dovada restituirii dosarului, în vederea completării documentaţiei, că deşi procedura stabilită prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu determină termenul maxim în cadrul căreia autoritatea este obligată să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubiri, reclamantul are dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. şi de art. 21 alin. (3) din Constituţia României.
S-a reţinut că în cadrul calculării termenului rezonabil al procesului judiciar se ia în considerare şi durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanţelor, astfel încât aprecierea că cererea formulată este prematură, ar însemna nesocotirea, printr-un formalism excesiv, a caracterului reparatoriu al Legii nr. 10/2007.
5.2. Pe fondul litigiului, s-a reţinut temeinicia cererii, în lipsa vreunei justificări din partea pârâtei, în ceea ce priveşte faptul că au trecut aproape doi ani de la înregistrarea dosarului.
5.3.Cu privire la cererea de daune cominatorii, instanţa de fond a reţinut că nu este admisibilă acordarea de daune cominatorii, ca modalitate de constrângere a debitorului care nu execută obligaţie de a face dispusă prin hotărârea emisă de o instanţă de contencios administrativ, fiind posibilă aplicarea de amenzi în condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ.
6. Recurs formulat de pârâta C.C.S.D.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
6.1. În mod greşit, instanţa de fond nu a ţinut seama de apărarea potrivit căreia dosarul a fost restituit la Primăria Municipiului Timişoara în vederea completării documentaţiei.
Recurenta consideră că instanţa de fond avea obligaţia, în temeiul art. 129 alin. (4) şi 5 C. proc. civ., să solicite informaţii de la aceasta.
Recurenta precizează că dosarul a fost restituit la 14 aprilie 2009 şi arată că anexează dovezile necesare, respectiv, procesul-verbal de predare - primire nr. 11081 din 14 aprilie 2009.
6.2. Se poate vorbi de pasivitate numai în ceea ce priveşte Primăria Municipiului Timişoara căreia i-a trebuit mai mult de un an pentru a completa dosarul, deşi avea obligaţia legală de a transmite dosarul complet, conform prevederilor pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005.
6.3. Recurenta consideră că instanţa de fond i-a încălcat dreptul la apărare neţinând seama de probele ataşate în vederea susţinerii celor invocate.
II. Considerentele instanţei de recurs,
1. Recursul este nefondat.
2. Motivele de recurs dezvoltate de recurentă pot fi încadrate la art. 3041 C. proc. civ. şi nu a art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum s-a încheiat în cerere, deoarece privesc înlăturarea unor apărări şi nu greşita aplicare a legii.
3. În mod corect instanţa de fond a înlăturat apărările pârâtei referitoare la returnarea dosarului.
Respectarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., include şi durata procedurilor administrative impuse de lege, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.
Reclamantul are dreptul la soluţionarea cererii sale într-un termen rezonabil, care, în speţă nu poate fi avea o durată de cel puţin doi ani, astfel cum pretinde recurenta.
Nu are relevanţă care anume autoritate dintre cele prevăzute de lege a întârziat în rezolvarea cererii.
Recurenta nu a justificat întârzierea în soluţionarea cererii nici anterior restituirii dosarului (20 februarie 2008) şi nici ulterior, după data de 14 aprilie 2009.
4.Dreptul la apărare al recurentei nu a fost încălcat, deoarece potrivit art. 261 C. proc. civ., odată cu pronunţarea hotărârii, se arată şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile şi dovezile părţilor.
Înlăturarea unor apărări ale părţilor nu reprezintă o încălcare a drepturilor la apărare, prevăzut de art. 156 C. proc. civ.
5. În concluzie, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 55/2004, modificată şi completată se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 75 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4333/2009. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 4339/2009. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
