ICCJ. Decizia nr. 4339/2009. Contencios. Anulare acte privind reglementarea concurenţei(componentă ajutor de stat, componentă concurentă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4339/2009
Dosar nr. 1217/1/2009
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 3827/2/2006, reclamanta SC G.95 SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.C., anularea Deciziei nr. 52 din 9 martie 2006 emisă de preşedintele acestei autorităţi, prin care s-a interzis ajutorul de stat acordat societăţii, rambursarea acestuia şi înlocuirea deciziei cu măsura prevăzută de art. 21 alin. (2) lit. (c) din Legea nr. 134/1999, precum şi suspendarea executării acestei decizii până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea din data de 13 iunie 2006, instanţa a admis cererea de suspendare cu motivarea că suma reţinută prin cuantumul ei, este de natură să aducă reclamanta în imposibilitate de a achita atât restanţele către buget cât şi a altor creanţe, creând perspectiva intrării sale în stare de faliment, iar încheierea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe fondul cauzei, în urma analizării probelor încuviinţate Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia formulată în cauză, ca neîntemeiată, reţinând că prin Decizia contestată, pârâtul a decis că ajutoarele de stat acordate în conformitate cu art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/1999, în forma scutirii de la plata impozitului pe profit aferent activităţii desfăşurate peste limita maximă admisă, sunt ilegale şi incompatibile cu un mediu concurenţial normal.
S-a mai reţinut că reclamanta a dobândit certificat permanent de investitor pentru zona defavorizată Valea Jiului, până la data de 31 decembrie 2008, calitate în care, potrivit art. 6 din OUG nr. 24/1998, beneficiază pentru investiţiile nou create, de scutirea de la plata impozitului pe profit pe perioada existenţei zonei defavorizate, facilităţi fiscale care potrivit art. 141 alin. (1) din acelaşi act normativ, pot ajunge la atingerea intensităţii maxime admise a ajutorului de stat regional aprobat de C.S.M. concurenţei care, în cazul IMM-urilor era de 65%.
S-a mai reţinut că înstrăinarea bunului imobil, respectiv clădirea în care societatea îşi avea sediul a determinat depăşirea intensităţii maxim admise a ajutorului de stat, iar raportul de expertiză efectuat în cauză a confirmat această concluzie a inspectorilor de concurenţă de la Inspectoratul de Concurenţă Hunedoara, că ajutorul de stat de care reclamanta a beneficiat sub forma scutirii de impozit pe profit a fost pentru anul 2003 de 578.438,20 lei, iar pentru anul 2004 de 1.063.754,20 lei, în total 1.642.192,40 lei.
Astfel, instanţa a conchis că la data de 30 iunie 2005 stabilită ca dată limită a perioadei controlate de către organele C.C., intensitatea maximă admisă ajutorului de stat a fost depăşită cu suma de 1.212.240,40 lei reprezentând diferenţa dintre ajutorul de stat acordat de 1.642.192,40 lei şi ajutorul de stat maxim admis de 429.952,16 lei, expertiza constatând o intensitate brută, realizată de 248,27%, faţă de intensitatea maximă de 65%.
Cum ajutorul de stat a fost acordat pentru investiţia iniţială, respectiv terenuri, clădiri, echipamente ce formează baza standard până la atingerea intensităţii maxime admise a ajutorului de stat, iar în scopul rentabilizării activităţii, reclamanta a înstrăinat un imobil ce fusese avut în vedere la stabilirea investiţiei eligibile, instanţa a concluzionat că societatea reclamantă avea obligaţia, din momentul ajungerii la limita intensităţii maxime a ajutorului de stat, să se înregistreze ca plătitor de impozit pe profit.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs societatea comercială reclamantă care a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a achiesat la încadrarea făcută de Consiliul Concurenţei la art. 8 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 24/1998 a situaţiei societăţii comerciale.
Astfel, a argumentat recurenta, societatea comercială reclamantă nus-a aflat în situaţia de lichidare juridică sau voluntară, ci a procedat la operaţiunea de fuziune prin absorbţie, ceea ce demonstrează că nu şi-a încetat activitatea, ci şi-a continuat-o şi sporit-o.
C.C. a depus întâmpinare prin care a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului formulat.
Recursul este neîntemeiat.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, prin Decizia nr. 52/2006, C.C. a decis ca ajutoarele de stat acordate sub forma scutirii la plată a impozitului pe profit aferent scutirii la plată a impozitului pe profit aferent activităţii desfăşurate în zona defavorizată, peste limita admisă a intensităţii brute a ajutorului de stat, sunt ilegale şi incompatibile cu mediul concurenţial normal, în cazul mai multor societăţi comerciale, între care şi societatea comercială recurentă.
Prin această decizie s-a stabilit că, în cazul societăţii comerciale recurente, valoarea ajutorului de stat ilegal şi incompatibil până la data de 30 iunie 2005, a fost de 1.212.240,20 lei (RON), la care s-au calculat dobânzi de 10,75% pentru perioada 12 aprilie – 31 iulie 2005, adică 39.930,30 lei (RON).
Totodată, în baza art. 1941 alin. (1) C. proCod Fiscal, cu modificările şi completările din OUG nr. 129/2005, s-a dispus stoparea acordării ajutoarelor de stat, iar potrivit art. 22 din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată, s-a dispus recuperarea ajutoarelor de stat ilegale şi incompatibile.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că raportul de expertiză efectuată a confirmat constatările şi concluziile inspectorilor de concurenţă de la Inspectoratul de Concurenţă Hunedoara, constatând că până la data de 30 iunie 2005, stabilită ca dată limită a perioadei controlate, societatea comercială recurată a beneficiat de un ajutor de stat acordat de 1.642.192,40 lei, din care 1.212.240,20 lei ajutor ilegal şi incompatibil şi 429.952,20 lei ajutor de stat maxim admisibil.
Într-adevăr, potrivit art. 141 alin. (1) din OUG nr. 24/1998, „agenţii economici care operează în zonele defavorizate beneficiază de facilităţi fiscale prevăzute la art. 6, până la atingerea intensităţii maxime admise a ajutorului de stat conform Regulamentului aprobat de C.C."
Potrivit art. 6 din Regulamentul privind ajutorul de stat regional, publicat în M. Of. nr. 470 din 2 iulie 2002, eligibilitatea costurilor pentru aprecierea intensităţii este limitată la un ansamblu uniform de cheltuieli corespunzătoare elementelor investiţiei, respectiv terenuri, clădiri şi echipamente ce formează baza standard a investiţiei.
Or, în cauză, investiţia a avut loc şi prin achiziţionarea la data de 19 martie 2002 a construcţiei, care a fost înstrăinată ulterior prin contractul autentificat sub nr. 1630 din 12 aprilie 2005, cu încălcarea termenului de interdicţie de 5 ani, prevăzut la art. 11 din Regulament, ceea ce a modificat parametrii de măsurare a intensităţii ajutorului de stat, care a ajuns astfel la 248,27%, faţă de 65%, maximul admis în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii.
Astfel, motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă, potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată dacă este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, este lipsit de temei, instanţa de fond realizând o interpretare şi o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză.
În concluzie, recursul va fi respins ca nefondat, sentinţa recurată fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC G.95 SA Aninoasa împotriva sentinţei civile nr. 1906 din 20 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4338/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4344/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
