ICCJ. Decizia nr. 4528/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4528/2009
Dosar nr. 7405/2/2008
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 182 din 20 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii S.V., M.R. şi G.N. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. Prin aceeaşi sentinţă a obligat pârâtul M.A.E., prin S.C.A.R. la Chişinău să invite pe reclamanţi să depună şi să înregistreze cererea de redobândire a cetăţeniei române, în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1991.
Totodată, prin sentinţa civilă nr. 19/CC pronunţată în şedinţa camerei de consiliu din data de 17 martie 2009, curtea de apel a admis în parte cererea de lămurire şi completare a dispozitivului sentinţei nr. 182 din 20 ianuarie 2009 în sensul că a obligat pârâtul M.A.E. la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi constând în taxa de timbru de 10 lei şi 0,9 lei timbru judiciar.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele hotărârii următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
A apreciat instanţa de fond că, deşi reclamanţii s-au adresat de mai multe ori cu aceeaşi cerere, privind redobândirea cetăţeniei române, cererile acestora au rămas fără soluţionare efectivă datorită motivului invocat de pârât privind capacitatea sa redusă de procesare a cererilor.
Concluzionând, instanţa a reţinut că potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată, acţiunea este întemeiată, motiv pentru care se justifică stabilirea unei date pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetăţeniei.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul M.A.E., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În esenţă recurentul a arătat că nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, conduita sa în condiţiile în care prin răspunsurile comunicate intimaţilor-reclamanţi, aceştia au fost înştiinţaţi de faptul că cererile lor vor fi soluţionate favorabil la momentul la care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetăţeni moldoveni, depuse în aceeaşi perioadă cu cele formulate de ei.
În opinia recurentului la momentul introduceriicererii de chemare în judecată nu era îndeplinită condiţia depăşirii unui termen rezonabil de soluţionare a cererilor administrative ale reclamanţilor, aşa cum apare acesta în accepţiunea unei practici a Curţii de Apel Bucureşti, respectiv 6 luni.
Totodată, simpla trecere a timpului nu poate fi echivalată cu ipoteza cuprinsă în definiţia dată de legiuitor refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri.
Examinând cauza prin prisma criticilor enunţate mai înainte şi din perspectiva normelorlegale incidente în materia deduse judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, cu consecinţa modificării sentinţei atacate şi a respingerii ca neîntemeiată a acţiunii promovate de intimaţii-reclamanţi, pentru cele ce se vor puncta în continuare:
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în luna octombrie 2008 reclamanţii au adresat S.C. din cadrul Ambasadei României la Chişinău scrisori de intenţie în vederea redobândirii cetăţeniei române conform Legii nr. 21/1991, iar în lipsa unui răspuns – invitaţie din partea autorităţii administrative competente în vederea înregistrării cererilor lor, la data de 21 noiembrie 2008 cu formulat cerere de chemare în judecată a M.A.E.
În apărare, pârâtul a motivat amânarea unei decizii în sensul solicitării făcute de reclamante prin împrejurările de ordin obiectiv constând în volumul extrem de mare al cererilor similare, prin condiţiile concrete de care dispun autorităţile române pentru înregistrarea şi procesarea cererilor.
Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Întrucât nici legiuitorul naţional şi nici art. 6 din C.E.D.O. nu explicitează noţiunea de termen rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se soluţionează cererile de redobândire a cetăţeniei române.
Nu în ultimul rând, în această apreciere este utilă şi raportarea la jurisprudenţa C.E.D.O. care a statuat cănoţiunea de „termen rezonabil" nu este sinonimă celei de „termen scurt", ci se raportează la toate circumstanţele, împrejurările concrete ale cazului (Cauzele Katte Klistche de la Grange c/ Italia, Hozze c/Olanda, Phillis c/Grecia, Ceteroni c/Italia).
Este de notorietate că S.C.A.R. din Republica Moldova se confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuţie şi că din lipsa unui spaţiu corespunzător este nevoită să le proceseze în ordine cronologică, astfel că în mod obiectiv procedura nu poate fi parcursă în termen scurt.
În speţă, intervalul de timp scurs între data depunerii scrisorilor de intenţie şi data sesizării instanţei de judecată nu poate fi considerat ca având un caracter nerezonabil, cum greşit a reţinut judecătorul fondului.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 nefiind vorba de un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri.
Împrejurarea că instanţa supremă a pronunţat atât soluţii de admitere cât şi de respingere a cererilor similare celei de faţă, este tocmaiconsecinţa modului de evaluare a termenului rezonabil funcţie de specificitatea fiecărui demers judiciar în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.A.E. împotriva sentinţei civile nr. 182 din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4506/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4553/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
