ICCJ. Decizia nr. 4555/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4555/2009
Dosar nr. 66/46/2009
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, la data de 26 februarie 2008, reclamantul N.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.E.Ş., modificarea Deciziei nr. 126/MB din 7 februarie 2008 şi admiterea contestaţiei formulate împotriva Raportului de evaluare profesională prin care i s-a acordat calificativul „satisfăcător", cu consecinţa calificativului „foarte bine"; emiterea deciziei în termen de 15 zile de la data comunicării sentinţei judecătoreşti, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi pe zi de întârziere, cu obligarea conducătorului pârâtei la plata unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie; plata sumei de 20.000 lei daune morale pentru prejudiciul de imagine creat prin calificativul acordat şi plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. b) din Metodologia de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarului public, aprobată prin HG nr. 1209/2003 şi de cele ale art. 20 alin. (1) lit. m) din HG nr. 769/1999, precum şi excepţia lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 11 din Anexa 3 la HG nr. 1209/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 61/FC din 23 aprilie2008 instanţa de fond a admis prima excepţie invocată de pârât şi a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că autoritatea pârâtă nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu instituţia, ci funcţionarul public de conducere, respectiv conducătorul I.M., în subordinea căruia se afla reclamantul, are abilitatea legală de a soluţiona contestaţia administrativă.
Admiţând recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 3268 din 3 octombrie 2008 a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, reţinând că raportul de evaluare a performanţelor profesionale a fost întocmit de I.T.M. Vâlcea, prin I.M. şi a fost contrasemnat, în conformitate cu art. 10 alin. (2) din Anexa 3 a HG nr. 1209/2003 de către M.M.F.P.S., conducătorul autorităţii care a şi întocmit actul administrativ contestat, împrejurări ce impun introducerea în cauză, în calitate de pârât, a I.M.
Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 70/FC din 8 aprilie 2009 a admis în parte acţiunea reclamantului şi a anulat atât Decizia nr. 126/MB din 7 februarie 2008 cât şi raportul Inspecţiei Muncii, obligând pe aceasta din urmă să întocmească o nouă evaluare a activităţii reclamantului, cu respectarea metodologiei prevăzute de dispoziţiile HG nr. 611/2008.
Totodată, instanţa a obligat pârâţii la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale şi a sumei de 2.026 lei, cheltuieli de judecată, respingând cererile reclamantului privind acordarea de daune cominatorii şi a unui alt calificativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin dispoziţiile HG nr. 1209/2003 sunt stabilite cerinţele pentru obiectivele individuale ce trebuie îndeplinite în cadrul criteriilor de performanţă, paşii pe care trebuie să-i urmeze evaluatorul ca formă-standard a raportului de evaluare, formă ce trebuie să cuprindă obligatoriu rubrica motivării actului de evaluare, ca o condiţie de legalitate a acestuia, în lumina jurisprudenţei instanţei comunitare.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că, anterior contrasemnării raportului de evaluare, contrasemnatarul, în speţă, M.M.F.E.Ş., trebuia să verifice dacă aprecierile consemnate la rubrica mai sus menţionată, corespund realităţii pentru a decide dacă păstrează concluziile raportului de evaluare, cu atât mai mult cu cât, în anii anterior, 2002-2004, reclamantul a fost evaluat cu calificativul „foarte bine", iar instituţia condusă de el situându-se în primele 10 din ţară.
S-a mai reţinut că nota de control întocmită la 2 iulie 2007, de către inspectoratul de muncă din cadrul D.G.S.S.M. a constatat pentru activitatea verificată aplicarea corectă a legii în raport de măsurile dispuse şi sancţiunile aplicate şi ca atare, motivarea şi notarea aferentă din raportul de evaluare şi din Decizia de contestare, la obiectivele 2 şi 3, nu se verifică.
Cu privire la obiectul întocmirii şi completării la zi a carnetelor de muncă s-a apreciat că motivarea deciziei adaugă la motivarea raportului şi nu există probe care să susţină concluziile la care s-a ajuns, iar obiectivele 6 şi 7 privind comisionul datorat de agenţii economici şi urmărirea depunerii declaraţiilor referitoare la comision, sunt motivate contradictoriu în cele două acte atacate.
Cu privire la obiectivul 8 din raportul de evaluare şi ţinând seama de motivarea reţinută, respectiv încetarea raportului de serviciu în perioada concediului pentru incapacitate de muncă, temporară, instanţa de fond a constatat că cele reţinute în raport nu sunt susţinute cu dovezile administrate în cauză.
Ţinând cont şi de împrejurarea că, prin referatul de la 27 august 2007, întocmit ca urmare a comisiei de disciplină s-a reţinut că nu se confirmă săvârşirea de abateri disciplinare de către reclamant, instanţa a conchis că pe lângă motivarea sumară a raportului de evaluare şi a deciziei atacate, cele reţinute drept justificare, pentru notarea realizată, nu se justifică, aspecte ce impun anularea celor două acte.
Cu privire la capătul de cerere referitor la amendă şi penalitate, s-a reţinut că pe de o parte, nu s-a insistat în susţinerea lui, iar pe de altă parte, nu pot fi acordate, în conformitate cu art. 24 din Legea nr. 554/2004, ca de altfel nici daunele cominatorii care, potrivit art. 5803 C. proc. civ., nu se acordă pentru obligaţii intuitu personae.
În sfârşit, instanţa de fond a apreciat ca fiind fondată cererea reclamantului cu privire la daunele morale, acesta suferind prin calificativul acordat un prejudiciu de imagine în raport de subalterni şi colegi, cu atât mai mult cu cât motivele reţinute s-a constatat s-a constatat că nu se verifică, prejudiciu cuantificat la 10.000 lei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat pârâţii la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs autorităţile pârâte, I.M. şi M.M.F.P.S.
În recursul formulat, I.M. a invocat motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate şi netemeinice:
- în cursul judecării cauzei în care a fost pronunţată sentinţa recurată, Inspecţia Muncii nu a fost citată pentru nici un termen;
- reclamantul nu a efectuat procedura plângerii prealabile;
- pe fond, evaluarea reclamantului a fost realizată în condiţiile HG nr. 1209/2003 şi Legii nr. 188/1999, astfel că nu există nici un temei pentru reluarea acestei activităţi.
M.M.F.P.S. a invocat, în recursul formulat, motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 rap. la art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului;
- greşit a fost respinsă excepţia lipsei plângerii prealabile şi nerespectării dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din anexa 3 la HG nr. 1209/2003;
- pe fond, evaluarea reclamantului a fost corectă, iar susţinerile acestuia sunt neîntemeiate.
Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor, arătând că prin Ordinul nr. 512 din 23 aprilie 2009 a fost eliberat din funcţie ca urmare a desfiinţării funcţiei de inspector şef al I.T.M. Vâlcea şi susţinând că, ulterior, prin Ordinul nr. 968 din 25 septembrie 2009 a fost numit în funcţia de director coordonator al I.T.M. Vâlcea, pe care o exercită în baza unui contract de management.
Recursurile sunt întemeiate.
Referitor la recursul formulat de I.M., rezultă că primul motiv este întemeiat, citarea acestei autorităţi fiind viciată.
Astfel, la termenele din 18 februarie, 18 martie şi 01 aprilie 2009, când cauza a fost judecată, I.M. a fost citată la sediul ministerului – dovezile de citare fiind semnate şi ştampilate cu sigiliul ministerului, în timp ce sediul inspecţiei este în sectorul 2, Bucureşti.
Astfel fiind, rezultă că au fost încălcate prevederile art. 85 şi art. 105 C. proc. civ., hotărârea pronunţată fiind lovită de nulitate, ceea ce impune admiterea recursului.
Pe cale de consecinţă, va fi admis şi recursul ministerului, urmând ca instanţa de rejudecare să analizeze celelalte motive de recurs ca apărări ale părţilor.
În concluzie, sentinţa atacată va fi casată iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de M.M.F.P.S. şi de I.M. împotriva sentinţei civile nr. 70/F-C din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4553/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 4556/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
