ICCJ. Decizia nr. 4634/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4634/2009
Dosar nr. 1032/46/2008
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.N. a chemat în judecată Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi M.A.I., solicitând anularea notelor de constatare nr. S/59010 din 13 ianuarie 2003 şi nr. S/59018 din 27 ianuarie 2003, precum şi a Dispoziţiilor Inspectoratul General al Poliţiei Române nr. 0770 din 17 februarie 2003.
Curta de Apel Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 29/F/C din 30 ianuarie 2009 a respins acţiunea, reţinând că în cauză operează atât excepţia autorităţii lucrului judecat, cât şi a tardivităţii introducerii acţiunii.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs reclamantul B.N., susţinând în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond s-a raportat la termenul din 15 noiembrie 2007, faţă de care a apreciat că termenul de sesizare a instanţei a fost depăşit, fără a ţine seama de abuzurile săvârşite de pârâţi.
De asemenea, susţine recurentul, în mod greşit instanţa a reţinut autoritatea de lucru judecat, că instanţele anterioare s-au pronunţat pe înscrisuri care nu au fost puse la dispoziţia lor.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea sa recurentul reclamant a solicitat şi verificarea şi anularea Dispoziţiilor Inspectoratului General al Poliţiei Române nr. 0770 din 17 februarie 2003, ori obiectul Dosarului nr. 282/F/CONT/2004 consta în aceeaşi cerere, existând potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ. – tripla identitate (de cauză, obiect şi părţi).
Cu privire la reţinerea excepţiei tardivităţii introducerii acţiunii şi aceasta este corectă.
Întrucât dispoziţia nr. 0770/2003 se regăseşte şi în dosarele judecate în 2004 şi 2005, în care recurentul a fost parte, se prezumă că a avut cunoştinţă de aceste acte.
Ca atare, în mod corect instanţa de fond a apreciat că termenul de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 curge de la termenul de judecată ce a urmat datei la care au fost depuse actele la dosar.
De altfel, instanţa de fond a apreciat că termenul de un an a expirat şi în raportat cu data de 15 noiembrie 2007, când recurentului reclamant i-a fost pus la dispoziţie dosarul personal.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.N. împotriva sentinţei civile nr. 29/F-C din 30 ianuarie2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 4620/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4636/2009. Contencios. Litigii Curtea de... → |
---|