ICCJ. Decizia nr. 4636/2009. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4636/2009
Dosar nr. 2716/2/2008
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată în luna mai 2008, reclamanta C.S.S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Deciziei nr. 7 din 18 aprilie 2008 emisă de Curtea de Conturi a României şi suspendarea executării măsurilor dispuse până la pronunţarea hotărârii.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, prin Decizia menţionată, pârâta a apreciat că au fost instituite taxe fără bază legală, încălcându-se dispoziţiile Legii finanţelor publice.
Mai susţine reclamanta că în mod nereal s-a reţinut că nu avea normative proprii şi pentru cheltuielile privind acţiunile de protocol în concordanţă cu prevederile OG nr. 80/2001.
Cu privire la susţinerea că nu a fost actualizat Regulamentul de Organizare şi funcţionare, reclamanta a menţionat că, modul de desfăşurare activităţii de asigurare şi supraveghere a asigurărilor a fost stabilit în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 32/2000, organigrama şi structura de personal fiind aprobate de C.C.S.A.
Curtea de Apel Braşov, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 332 din 29 ianuarie 2009 a admis în parte acţiunea, a anulat în parte Decizia atacată, privitor la pct. 1 din aceasta, a dispus restituirea sumelor încasate fără temei legal, respingând ca neîntemeiată acţiunea cu privire la celelalte capete de cerere.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs atât reclamanta C.S.A. cât şi pârâta Curtea de Conturi a României.
În recursul său, reclamanta susţine în esenţă că, motivarea instanţei de fond privind cheltuielile de cazare pentru delegaţiile străine invitate în ţară, precum şi cheltuielile de protocol efectuate fără ca acestea să fie prevăzute în OG nr. 80/2001 este neîntemeiată limitarea acestora prin Ordonanţă referindu-se doar la limitele maxime în cadrul cărora se pot aproba şi efectua cheltuielile. Cu privire la cele reţinute în sentinţă referitor la neactualizarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare, recurenţii-reclamanţi susţin că toate posturile existente în cadrul instituţiei au fost aprobate de către C.C.S.A., aceste posturi fiind prevăzute în organigrama şi statul de funcţii şi nu Regulamentul de organizare şi funcţionare, cum în mod eronat a fost reţinut de instanţa de fond.
În ultimul motiv de recurs reclamata, combate susţinerile instanţei de fond, precizând că, din Decizia menţionată rezultă că vicepreşedintelui B.T. i-au fost delegate atribuţii de ordonatorprincipal de credite şi coordonator al Departamentului Fondului de garantare, nefiind încălcate dispoziţiile Legii nr. 500/2002.
Curtea de Conturi a României, în recursul său susţine în esenţă că, în mod eronat instanţa de judecată a reţinut că a solicitat anularea Ordinului nr. 10/2007 emis de preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, că în realitate Curtea de Conturi, prin emiterea Deciziei nr. 7/2008 nu a procedat ea însăşi la anularea actului administrativ.
Precizează recurenta-pârâtă că a dispus ordonatorului principal de credite să ia măsuri în sensul anulării prevederilor privind încasarea taxei de avizare pentru agenţii de asigurare subordonaţi prin Ordinul C.S.A. nr. 10/2007.
Recursul formulat de reclamantă este fondat, urmând ca recursul declarat de pârâtă să fie respins ca nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin Decizia nr. 7 din 18 aprilie 2008 a cărui anulare a solicitat-o C.S.A. Curtea de Conturi a dispus anularea prevederilor Ordinului nr. 10/2007 privind încasarea taxei de avizare pentru agenţii subordonaţi prin Ordinul nr. 10/2007 şi instituirea prin lege a acestei taxe, asimilând-o pe recurenta-reclamantă instituţii publice reglementate de Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 32/2000, C.S.A. este „autoritate administrativă de specialitate, autofinanţată cu personalitate juridică…".
Potrivit directivelor U.E. şi principiilor care au stat la baza înfiinţării autorităţii de supraveghere, aceasta trebuie să fie independentă din punct de vedere financiar şi politic.
Bugetul C.S.A. nu face parte din bugetul de stat.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 lit. o) ale Legii nr. 32/2000, autoritatea de supraveghere aprobă propriul buget de venituri şi cheltuieli.
Pe cale de consecinţă, recurenta-reclamantă nu beneficiază de fonduri de la bugetul statului. C.S.A. adoptă norme în aplicarea prevederilor acestei legi, precum şi norme prudenţiale specifice.
Prin urmare, Normele privind Registrul intermediarilor în asigurări şi reasigurări aprobate prin Ordinul nr. 10/2007 al preşedintelui C.S.A. transpun pe plan naţional Directiva 2002/92 CE a Parlamentului European şi a Consiliului U.E. privind intermedierea în asigurări.
Pe cale de consecinţă, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, competenţa de anulare a prevederilor dispoziţiilor legale ale normelor în discuţie aparţine instanţeide contencios administrativ, care poate constata nulitatea acestora, iar măsurile impuse recurentei-reclamante nu se încadrează în dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 94/1992.
Având în vedere aceste argumente, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs al reclamantei privind elaborarea unor normative proprii de cheltuieli privind acţiunile de protocol în concordanţă cu prevederile OG nr. 80/2001, motivarea instanţei contravine dispoziţiilor acestui act normativ, limitarea acestora se referă doar la limitele maxime în cadrul cărora se pot aproba şi efectua cheltuieli pentru acţiunile de protocol (anexa nr. 2 la Ordonanţă).
Singura condiţie stabilită de dispoziţiile Legii nr. 32/2000 este ca aceste cheltuieli să fie aprobate de ordonatorul principal de credite, care în cazul în speţă au fost aprobate de către C.C.S.A.
Referitor la motivul de casare privind reţinerea de către instanţa de fond a neactualizării Regulamentului de Organizare şi Funcţionare, cu probele de la dosar s-a dovedit că toate posturile prevăzute în organigrama şi statul de funcţionar al recurentei-reclamante au fost aprobate de C.C.S.A. ele nefiind prevăzute în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
Referitor la motivul de casare privind Decizia ordonatorului de credite al Fondului de garanţii, susţinerea instanţei de fond potrivit căreia nu au fost delegate către vicepreşedintele C.S.A. toate atribuţiile privind Fondul de garantare, nu poate fi reţinută.
În Decizia nr. 113618/2006 se prevede că „d-l T.B. – vicepreşedinte al C.S.A. se deleagă cu atribuţiile de ordonator principal de credite privind repartizarea disponibilităţilor Fondului de Garantare aferent asigurărilor de viaţă şi asigurărilor generale..."
Ţinând seama de cele mai sus expuse, se va admite recursul declarat de reclamantă şi se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă şi se va modifica sentinţa atacată în sensul admiterii în totalitate a acţiunii formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 332 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva aceleiaşi sentinţe civile, ca nefondat.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea formulată de C.S.A. şi anulează Decizia nr. 7 din 12 aprilie 2008 a Curţii de Conturi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4634/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4645/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
