ICCJ. Decizia nr. 4688/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4688/2009
Dosar nr. 1140/45/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
Obiectul şi motivele acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi la data de 22 decembrie 2008, reclamanta M.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., anularea Deciziei nr. 892 din 10 septembrie 2008 prin care s-a emis titlul de conversie în valoare de 82.693,81 lei, întrucât aceasta contravine deciziei nr. 2403 din 17 iulie 2008, prin care a cerut ca plata despăgubirilor în sumă de 249.360,47 lei să se facă exclusiv în numerar.
2. Apărarea formulată de pârâte.
Pârâta prin întâmpinare a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, solicitând respingerea acţiunii pe motiv că titlul de conversie nr. 892 din 10 septembrie 2008 a fost emis în considerarea Deciziei nr. 2403 din 17 iulie 2008 şi că titlul de plată în cuantum de 166.666,66 lei urmează a fi emis în condiţiile prevăzute de art. 182 lit. a) din Legea nr. 247/2005 – Titlul VII coroborat cu art. 182 pct. 1 din HG nr. 128/2008, în ordinea înregistrării cererilor de opţiune, în termen de 15 zile de la data existenţei disponibilităţilor băneşti, în limita cotei-părţi din imobil deţinută.
3. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 57/CA din 30 martie 2009 a respins excepţia lipsei procedurii prealabile. A respins acţiunea formulată de reclamanta M.E. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., ca nefondată.
4. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
Instanţa de fond a respins ca neîntemeiată excepţia privind lipsa procedurii prealabile constatând că reclamanta, anterior sesizării instanţei de judecată, a cerut autorităţii emitente a actului administrativ contestat să îl revoce, pârâta nedând curs acestei cereri, demersul reclamantei încadrându-se în cerinţele art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea soluţiei pe fondul cauzei s-a reţinut că actul administrativ contestat a fost emis în baza Legii nr. 247/2005 nefiind diminuat dreptul recunoscut reclamantei prin Decizia nr. 2403 din 17 iulie 2008.
Instanţa de fond a avut în vedere împrejurarea că imobilul revendicat în întregul său avea o suprafaţă totală de 1401 m.p., iar reclamanta deţinea din acesta o cotă indiviză de 1/3, astfel că pârâta, în mod corect a stabilit că valoarea întregului bun depăşeşte suma de 500.000 lei, pe baza raportului de evaluare întocmit în cauză. Fiind vorba de mai multe persoane îndreptăţite să fie despăgubite şi raportat la valoarea imobilului din care reclamanta deţinea o cotă indiviză, pârâta a emis titlu de plată pentru 1/3 din suma maximă de 500.000 lei ce se putea acorda drept despăgubire în numerar, emiţându-se titlu de conversie pentru diferenţa dintre valoarea înscrisă în titlul de despăgubire şi titlul de plată, potrivit prevederilor art. 185 alin. (1) lit. b) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Totodată, reclamanta nu poate pretinde că a fost vătămată în drepturile sale, în înţelesul dat de Legea nr. 554/2004 art. 2 alin. (1) lit. c), întrucât valoarea titlului de plată şi valoarea titlului de conversie însumează 249.360,47 lei – sumă stabilită prin titlul de despăgubire, dreptul său de opţiune nefiind un drept absolut ci unul care trebuie să se supună limitelor stabilite prin art. 185 alin. (1) lit. b)) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
5. Recursul formulat de reclamanta M.E.
Motivele de recurs pot fi încadrate în dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
5.1. Instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt care nu corespunde probelor administrate, respectiv raportului de evaluare a terenului.
5.2. Instanţa de fond nu a coroborat faptul că deşi i se cuvine 1/3 din valoarea terenului în suprafaţă de1401 m.p., expertiza a stabilit valoarea unei treimi din teren, adică a 467 m.p.
5.3. Suma ce urma s-o primească trebuia să fie în cuantum de 248.628 lei, deoarece raportul de expertiză a stabilit valoarea de 68.182 euro pentru suprafaţa de 467 m.p., 1/3 din terenul de 1401 m.p.
6. Întâmpinarea formulată de pârâta A.N.R.P.
6.1. Recursul este nul pentru că în cuprinsul său nu s-au arătat motivele de recurs potrivit prevederilor art. 306 C. proc. civ.
6.2. Recursul este nefondat, deoarece recurentei i s-au acordat despăgubiri în cuantum de 249. 360,74 lei pentru cota de 1/3, suma pentru întregul imobil fiind de 748.081,41 lei.
Din suma de 249.360,74 lei, cât i se cuvine recurentei, aceasta primeşte 166.666,66 lei despăgubiri în numerar, iar diferenţa în cuantum de 82.693,81 lei se va achita în acţiuni la Fondul Proprietatea.
6.3. Suma maximă de 500.000 lei se acordă pentru un singur imobil, indiferent de numărul persoanelor beneficiare, suma se împarte conform cotei fiecărei persoane beneficiare, iar diferenţa ce depăşeşte suma maximă se acordă în acţiuni la Fondul Proprietatea.
Considerentele instanţei de recurs.
1. Excepţia nulităţii recursului a fost respinsă conform celor reţinute în practicarea deciziei.
2. Recursul este nefondat.
3. Potrivit art. 18^5 alin. (1) lit. b) coroborat cu prevederile art. 3 lit. b) din Titlul VII – Legea nr. 247/2005, modificată şi completată, titlul de plată se emite până la concurenţa sumei de 500.000 lei, pentru un singur imobil, iar pentru diferenţa de bani, se emit acţiuni la Fondul Proprietatea.
4. Pentru întreg imobilul s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 748.081,41 lei, iar suma maximă care poate fi acordată în numerar este de 500.000 lei calculată în funcţie de cotele deţinute de solicitanţi.
Recurenta deţine o cotă de 1/3 din imobil şi este îndreptăţită să primească în numerar 1/3 din suma de 500.000 lei.
5. Nu are relevanţă împrejurarea că valoarea cotei sale se situează sub suma de 500.000 lei cât timp aceasta depăşeşte 1/3 (1/3 din 500.000 lei = 166.666,66 lei despăgubiri în numerar).
6. În raport de prevederile legale sus menţionate, în mod corect s-a stabilit pentru recurentă, ca diferenţa să fie achitată prin acţiuni la Fondul Proprietatea, respectiv 83.693,81 lei.
7.Astfel, deşi raportul de evaluare invocat de recurentă în motivele de recurs, stabileşte suma de 249.628 lei pentru 1/3 din teren, aceasta nu poate primi în numerar întreaga sumă, deoarece trebuie să se ţină seama de dispoziţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificată şi completată.
8. Faţă de considerentele arătate, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.E. împotriva sentinţei nr. 57/CA din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4645/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4689/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
