ICCJ. Decizia nr. 4673/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4673/2009
Dosar nr. 279/33/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa Civilă nr. 128 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul G.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, instanţa dispunând anularea Hotărârii nr. 5605 din 12 decembrie 2008 şi obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 01 iulie 1944 - 01 noiembrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 decembrie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că din probatoriul administrat rezultă că părăsirea domiciliului de către reclamant şi familia acestuia s-a datorat persecuţiilor etnice, iar câtă vreme legea nu exclude de la beneficiul său copii care s-au refugiat cu părinţii, aceştia suportând consecinţele nefavorabile rezultate dintr-o atare situaţie, excluderea reclamantului de la beneficiul în speţă este nelegală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Sălaj, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate prin prisma art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice.
A susţinut recurenta că adeverinţa nr. 5197 din 03 noiembrie 2008 emisă de Primăria Comunei Calatele are un caracter generic şi nu atestă că familia G. ar fi fost refugiată, iar declaraţiile martorilor au un caracter sumar, în raport cu obiectul cauzei, recurenta invocând şi prevederile art. 1191 C. civ.
De asemenea, prin comunicarea nr. C/2435 din 19 noiembrie 2008 emisă de A.N.D.J. Cluj arată în mod clar că nu se deţin documente care să ateste refugiul familiei G. în perioada 1940 - 1945.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit prevederilor art. l din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Prin „persoană strămutată" în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
Art. 4 alin. (l) şi (2) din Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002 prevede că „dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. l din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente", iar „în lipsa actelor oficiale dovada persecuţiei etnice se poate face prin declaraţie cu martori."
Aceste dispoziţii sunt date în aplicarea art. 61 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înţelege atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele persecuţiei.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi care au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie.
Se constată că probatoriul administrat, în speţă înscrisurile aflate la dosarul de fond, atestă cu caracter unitar împrejurarea că intimatul-reclamant se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Sălaj împotriva Sentinţei Civile nr. 128 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4671/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4676/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
