ICCJ. Decizia nr. 4679/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4679/2009
Dosar nr. 5475/1/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3067 din 3 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale, în nume propriu şi în numele U.M. Bucureşti şi al U.M. Mangalia împotriva Sentinţei Civile nr. 964/ CA din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal. Totodată, a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei, onorariu de avocat, prin apreciere, către intimatul - reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că în perioada de restructurare a armatei, legea recunoaşte dreptul personalului militar de a solicita trecerea în rezervă, cu sau fără drept de pensie, dar cu acordarea unor drepturi ce rezultă din prevederea art. 8 alin. (1) din OG nr. 7/1998.
A apreciat Înalta Curte, că în raport cu prevederile actului normativ sus-menţionat, este clar stabilit dreptul intimatului - reclamant de a opta pentru trecerea în rezervă, cu atât mai mult cu cât intimatul - reclamant nu a fost menţinut pe aceeaşi funcţie, ci i s-a oferit o altă funcţie pe care acesta a refuzat-o.
Cum în speţă, funcţia ocupată de intimatul - reclamant a fost redusă, şi acestuia i s-a propus spre încadrare o altă funcţie cu care însă nu a fost de acord, optând pentru trecerea în rezervă, Ordinul Şefului Statului Major al Forţelor Navale din 29 august 2008 a încălcat un drept legitim al reclamantului, respectiv cel de a opta pentru trecerea în rezervă potrivit OG nr. 7/1998.
Totodată, în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a obligat recurentul - pârât la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, stabilite prin apreciere, în raport cu natura şi gradul de complexitate a cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire P.I., solicitând a se dispune obligarea Ministerului Apărării Naţionale la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei şi nu de 300 lei, aşa cum a apreciat instanţa de recurs.
A susţinut revizuentul că onorariul apărătorului se încadrează în tabelul cu onorariile avocaţiale, acest onorariu reflectând munca depusă de avocat şi timpul alocat de acesta, respectiv deplasarea efectuată de la Constanţa la Bucureşti.
Analizând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarelor ataşate, cu motivele invocate de revizuent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia art. 322 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că revizuirea priveşte hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
În căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor, astfel încât, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situaţia de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
Condiţia ca hotărârea atacată să evoce fondul reprezintă o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, ce rezultă din dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Se constată că prin Decizia ce face obiectul prezentei cereri a fost respinsă cererea de recurs promovată de Ministerul Apărării Naţionale, astfel încât, prin prisma argumentelor arătate, această hotărâre nu poate face obiectul cererii de revizuire.
Pe de altă parte, art. 322 C. proc. civ., stabileşte expres şi limitativ motivele de revizuire, o altă condiţie de admisibilitate a acestei căi extraordinare de atac fiind acela ca cererea să se sprijine pe unul dintre aceste motive.
Se constată că şi sub acest aspect cererea este inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de către revizuent, relative la acordarea prin apreciere, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., a cheltuielilor de judecată, nu se circumscriu niciunui motiv de revizuire dintre cele opt stabilite art. 322 din acelaşi act normativ.
Ţinând cont de faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază şi având în vedere că, aşa cum s-a arătat, nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de P.I. împotriva Deciziei nr. 3067 din 3 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal,
ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4676/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4683/2009. Contencios → |
|---|
