ICCJ. Decizia nr. 4890/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4890/2009
Dosar nr. 2065/54/2009
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii N.V., A.C., T.A., H.A.S., l.I.D., N.I., P.C., P.S.E., S.C., T.L.C., V.M., A.M.M., T.M., D.C., P.C., R.M., T.M., P.D., S.L.C., T.E., A.D., S.A., T.A., I.R.D., S.N., R.P., V.M., M.N.S., M.I., T.S.C., N.V.M., D.S., C.C., G.M.I., A.M., A.E.A., C.E.D., O.M., C.C.M., Z.D., B.D., D.M., P.V., C.E., D.I., D.Şt., U.S., D.S., T.T., B.F., N.C., C.G.G., Ş.I., T.C., D.T., M.L., G.I., P.A., M.A., C.M., Z.L.C., P.I.C., R.I., G.G., A.D., B.D., C.R., I.P., H.I.L., V.C., M.P.L., M.A., N.L., D.F., N.G., P.D.C., T.I.E., M.E., D.C., G.E., T.E., Z.M., B.C., Z.L., V.C., B.M., V.A., A.V., B.V., B.C., B.D., C.D., C.C.M., D.C., N.I., P.M., P.C., P.R.M., O.S.E., O.M., S.V., B.M., C.A., M.M., T.C., C.O., L.G., D.C., B.C., T.I., V.G., C.A., C.D., V.D., B.N., I.V., S.A., C.V., L.D., E.F., C.M., Ş.M., T.S., P.L., V.M., l.F., S.G., R.A., S.D., Şt.V., N.M., P.A., C.M., C.M., F.P., G.I., M.P., P.C., V.C., B.D.F., I.M., D.I., B.M., G.I., F.M., N.V., N.C.M., G.P.V., M.L., L.E., F.A., S.F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, suspendarea executării deciziei nr. 73 din data de 02 iulie 2009, emisă de acesta.
În fapt, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 14 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, susţinând că Decizia a cărei suspendare o solicită este nelegală, întrucât dispune că de la data de 1 iunie 2009 se suspendă aplicarea deciziei nr. 32 din 03 martie 2009 cu privire la acordarea sporului de 50 % pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, personalului auxiliar de specialitate şi conex de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi parchetele subordonate.
Reclamanţii au mai arătat că cererea de suspendare îndeplineşte condiţiile stabilite de art. 14 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, fiind vorba de un caz bine justificat, iar măsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prin întâmpinare pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a invocat excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe.
De asemenea, pârâtul prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova precum şi excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată.
Prin sentinţa nr. 294 din 28 iulie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii N.V., A.C., T.A., H.A.S., l.I.D., N.I., P.C., P.S.E., S.C., T.L.C., V.M., A.M.M., T.M., D.C., P.C., R.M., T.M., P.D., S.L.C., T.E., A.D., S.A., T.A., I.R.D., S.N., R.P., V.M., M.N.S., M.I., T.S.C., N.V.M., D.S., C.C., G.M.I., A.M., A.E.A., C.E.D., O.M., C.C.M., Z.D., B.D., D.M., P.V., C.E., D.I., D.Şt., U.S., D.S., T.T., B.F., N.C., C.G.G., Ş.I., T.C., D.T., M.L., G.I., P.A., M.A., C.M., Z.L.C., P.I.C., R.I., G.G., A.D., B.D., C.R., I.P., H.I.L., V.C., M.P.L., M.A., N.L., D.F., N.G., P.D.C., T.I.E., M.E., D.C., G.E., T.E., Z.M., B.C., Z.L., V.C., B.M., V.A., A.V., B.V., B.C., B.D., C.D., C.C.M., D.C., N.I., P.M., P.C., P.R.M., O.S.E., O.M., S.V., B.M., C.A., M.M., T.C., C.O., L.G., D.C., B.C., T.I., V.G., C.A., C.D., V.D., B.N., I.V., S.A., C.V., L.D., E.F., C.M., Ş.M., T.S., P.L., V.M., l.F., S.G., R.A., S.D., Şt.V., N.M., P.A., C.M., C.M., F.P., G.I., M.P., P.C., V.C., B.D.F., I.M., D.I., B.M., G.I., F.M., N.V., N.C.M., G.P.V., M.L., L.E., F.A., S.F., a dispus suspendarea executării deciziei nr. 73 din 02 iulie 2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova până la pronunţarea instanţei de fond.
Excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova în soluţionarea acţiunii invocată de pârât prin întâmpinare a fost respinsă ca nefondată întrucât dispoziţiile OG nr. 8/2007 vizează modul de stabilire a salariului; or, în cauză se apreciază ca nelegală modalitatea de plată a drepturilor salariale şi nu aceea de determinare a salariilor.
Faţă de faptul că prezentul litigiu nu a fost soluţionat potrivit prevederilor OG nr. 8/2007, Curtea a apreciat ca neîntemeiate şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pârâtul fiind emitentul actului administrativ a cărui suspendare se solicită precum şi excepţia prematurităţii acţiunii, fiind suficientă sesizarea autorităţii emitente cu cererea de revocare a actului contestat.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că Decizia nr. 73 din 02 iulie 2009 emisă de pârât este în contradicţie cu dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a căror aplicabilitate în cauză a fost recunoscută prin Decizia nr. XXI/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi cu dispoziţiile Deciziei nr. 32 din 03 martie 2009 emisă de Procurorul General al Parchetului Curţii de Apel Craiova.
Totodată, dispoziţiile deciziei a cărei suspendare se solicită încalcă principiul neretroactivităţii întrucât, deşi a fost emisă la 2 iulie 2009 dispune şi cu privire la drepturile salariale aferente lunii iunie.
S-a mai apreciat că OUG nr. 71/2008, invocată de pârât se referă la eşalonarea drepturilor salariale restante obţinute prin titluri executorii, pe când, salariul actual nu este un drept restant, ci unul actual, nereglementat prin actul normativ menţionat.
În ceea ce priveşte condiţia „pagubei iminente", instanţa de fond a reţinut că aceasta este îndeplinită, deoarece Decizia produce reclamanţilor un prejudiciu material concret încă de la emiterea acesteia, constând în diminuarea indemnizaţiilor reclamanţilor în mod considerabil faţă de nivelul la care aceştia sperau în mod legitim, prin raportare la câştigul salarial aferent lunilor anterioare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin criticile aduse sentinţei atacate se susţin, în esenţă, următoarele:
- soluţia pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu încălcarea competenţei materiale a altei instanţe;
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că sporul de 50 % este un drept salarial actual, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 303/2004, în realitate acesta fiind un drept restant recunoscut prin hotărâri judecătoreşti executorii şi prin Decizia nr. XXI din 10 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, asupra recursului în interesul legii promovat de Procurorul General cu privire la acordarea acestui spor către magistraţi;
- potrivit dispoziţiilor art. 329 alin. (3) C. proc. civ., care reglementează recursul în interesul legii „soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanţe. Se susţine că interpretarea corectă a acestor dispoziţii duce la concluzia că această decizie nu este obligatorie pentru autoritatea pârâtă, atâta vreme cât nu există hotărâri judecătoreşti irevocabile care să oblige angajatorul la plata acestui spor;
- în mod greşit prima instanţă nu a reţinut incidenţa dispoziţiilor OUG nr. 71/2008, care în art. 1 alin. (1) stabileşte modalitatea plăţii eşalonate a drepturilor de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii până la 31 decembrie 2009, iar alin. 2 prevede că „orice cerere de executare silită se suspendă de drept".
- condiţia existenţei unei „pagube iminente", astfel cum această noţiune este definită prin dispoziţiile art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită, astfel cum a apreciat instanţa de fond, deoarece reclamanţii cunoşteau faptul că plata în salariu a sporului de 50 % este temporară, în măsura în care bugetul instituţiei şi legislaţia în vigoare o permite, suspendarea Ordinului nr. 83/2009 fiind previzibilă.
Referitor la cererea de suspendare a executării sentinţei atacate, recurentul-pârât o motivează prin prisma faptului că se ajunge la o diminuare a bugetului instituţiei şi a imposibilităţii asigurării pe viitor a plăţii drepturilor salariale.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (l) din Legea 554/2004 suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Condiţia existenţei cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.
Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediată şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestuia, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a se analiza, pe fond conţinutul actului administrativ.
În speţă, instanţa de fond a legat, în mod corect, existenţa cazului bine justificat de susţinerile reclamanţilor referitoare la netemeinicia şi nelegalitatea considerentelor de fapt şi de drept, care au stat la baza emiterii deciziei nr. 73 din 2 iulie 2009, iar faptul că în conţinutul actului administrativ atacat nu se face nici o referire la vreunul din cazurile de diminuare sau suspendare a acordării salariului prevăzut de art. 74, reuşeşte să creeze o aparenţă de nelegalitate asupra actului administrativ.
Mai mult, Decizia emisă de pârât este în contradicţie cu dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, a căror aplicabilitate în cauză a fost recunoscută prin Decizia nr. XXI/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi cu dispoziţiile deciziei nr. 32 din 03 martie 2009 emisă de Procurorul General al Parchetului Curţii de Apel Craiova.
Aspectul că, în faţa primei instanţe autoritatea pârâtă a încercat să suplinească motivarea în drept a actului administrativ, în sensul că a invocat incidenţa dispoziţiilor OUG nr. 71/2008 nu este de natură a înlătura îndoiala serioasă asupra legalităţii actului, legalitate care trebuie analizată prin raportare la conţinutul actului administrativ astfel cu a fost elaborat la data emiterii acestuia.
A două condiţie impusă de art. 14 alin. (l) din Legea 554/2004 constă în dovedirea producerii unei pagube iminente în patrimoniul societăţii, prin punerea în executare a actului administrativ.
Pe de altă parte, prezumţia de legalitate a unui act administrativ este dată şi de modul în care autoritatea publică emitentă înţelege să îşi desfăşoare activitatea de administraţie în regim de putere publică, potrivit competenţei legale ce îi revine, activitate care se reflectă în actele emise şi care trebuie să denote stabilitate şi continuitate, mai ales în materia drepturilor salariale.
Iminenţa pagubei presupune certitudinea că aceasta se va produce în momentul imediat următor punerii în aplicare a celor stabilite prin actul administrativ, cu efecte ireversibile asupra activităţii sau patrimoniului persoanei căreia i se adresează.
Astfel, cum a reţinut şi instanţa de fond, această condiţie este îndeplinită în speţă, având în vedere că o consecinţă imediată a punerii în executare a deciziei atacate i-ar lipsi pe reclamanţi de mijloacele financiare suficiente existenţei, iar afirmaţiile pârâtei în sensul că reclamanţii cunoşteau faptul că includerea sporului de 50 % în indemnizaţie are caracter temporar nu a fost dovedită prin nici o probă administrată în cauză.
Mai mult, se încalcă principiile de bază în materia salarizării magistraţilor enunţate de art. 6.1 din C.E.S.J.
Soluţia suspendării actului administrativ până la pronunţarea instanţei se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicţională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităţilor administrative prin care se impun particularilor o serie de obligaţii.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei nr. 294 din 28 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4684/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4954/2009. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
