ICCJ. Decizia nr. 4701/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4701/2009
Dosar nr. 401/2/2009
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 15 ianuarie 2009, reclamantul B.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, obligarea pârâtului să-i primească cererea de redobândire a cetăţeniei române. A solicitat şi obligarea pârâtului la plata daunelor morale în valoare de 1000 lei.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
Reclamantul a arătat că a depus o primă cerere la 19 septembrie 2006 la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău, pentru redobândirea cetăţeniei române, la care i s-a comunicat că trebuie să depună o cerere pentru programare, în vederea depunerii cererii pentru redobândirea cetăţeniei.
La o nouă cerere formulată în august 2008 i s-a răspuns că va fi invitat pentru depunerea cererii privind cetăţenia, atunci când cererea sa va fi procesată. Răspuns similar a primit şi pentru o a treia cerere depusă în luna septembrie 2008, reclamantul considerând acest răspuns un refuz nejustificat de soluţionare a cererii sale, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a susţinut şi că prin neprimirea cererii sale i s-a creat un prejudiciu moral, i s-a încălcat demnitatea umană şi drepturile sale legale, constituţionale.
Acţiunea a fost motivată în drept conform art. 10 din Legea nr. 396/2002, Legea nr. 21/1991, Legea nr. 554/2004.
3. Apărările formulate de pârâtul M.A.E.
Pârâtul, prin întâmpinare a invocat prescrierea dreptului la acţiune, pentru a fi obligat să soluţioneze cererea reclamantului, formulată în septembrie 2006, iar pe fond a cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1171 din 18 martie 2009 a admis acţiunea reclamantului B.O. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. A obligat pârâtul să primească cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, într-un termen scurt rezonabil. A obligat pârâtul să plătească reclamantului 1000 lei, reprezentând daune morale.
4. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
4.1. S-a reţinut, faţă de excepţia prescrierii dreptului la acţiunea invocată de pârât, că aceasta este neîntemeiată, întrucât ultimele cereri ale reclamantului sunt depuse în termenul de 6 luni, anterior introducerii acţiunii.
4.2. Pe fondul cauzei, în raport cu art. 10 din C.E.C., ratificată prin Legea nr. 396/2002 s-a apreciat că un termen de peste 6 luni numai pentru depunerea cererii şi documentelor necesare soluţionării cererii de redobândire a cetăţeniei române este mult prea mare, chiar raportat la cererile din anul 2008.
4.3. S-a apreciat de asemenea, că incertitudinea reclamantului şi sentimentul că nu este luat în considerare de pârât în soluţionarea cererii sale, prelungite în timp, demonstrează temeinicia solicitării reclamantului pentru acordarea daunelor morale. Sentinţa a fost motivată în drept, în temeiul art. 1, 2, 10, 18 din Legea nr. 554/2004 şi art. 998-999 C. civ.
5. Recursul formulat de pârâtul M.A.E.
Motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
5.1. Instanţa a interpretat greşit legea când a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Recurentul consideră că nu are suport legal interpretarea instanţei de fond potrivit căreia refuzul pretins nejustificat de soluţionare a cererii a fost exprimat în anul 2008, iar acţiunea a fost introdusă în anul 2009, cu respectarea termenului de 1 an.
Prescripţia extinctivă se impunea a fi admisă în raport de cererile din anul 2006, conform art. 11 alin. (1) lit. a) şi nu lit. b) din Legea nr. 554/2004, cum greşit a aplicat instanţa de fond.
Dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare şi nu se aplică în speţă, deoarece nu ne aflăm în ipoteza unui act administrativ individual.
5.2. Instanţa a pronunţat o hotărâre întemeiată pe o interpretare greşită a legii.
Din probatoriul administrat rezultă că a existat un răspuns adresat solicitanţilor. Prin acest răspuns, reclamanţii erau încunoştinţaţi de faptul că cererea lor va fi soluţionată favorabil la momentul în care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetăţeni moldoveni, depuse în aceeaşi perioadă.
Instanţa de fond a procedat greşit când a constatat imposibilitatea reclamanţilor de valorificare a dreptului prevăzut de Legea nr. 21/1991.
Răspunsul recurentului nu încorporează un refuz şi, cu atât mai mult, acesta nu poate fi considerat nejustificat.
Motivele obiective invocate reprezintă lipsa unei culpe administrative, iar motivarea instanţei de fond nu face referire la răspunsul primit de reclamanţi care nu reprezintă un refuz explicit şi nejustificat.
Termenul rezonabil invocat de instanţa de fond nu se regăseşte în legislaţia română de lege lata.
Durata termenului rezonabil a fost decantată în jurisprudenţa C.E.D.O., dar aceasta nu se aplică decât în cazurile expres specificate, în condiţiile în care solicitanţii sunt rezidenţi în ţara a cărei cetăţenie o solicită.
6. Apărările formulate de intimatul-reclamant B.O.
6.1. Cu privire la excepţia prescrierii dreptului la acţiune în raport cu cererile depuse în aprilie şi august 2006.
Reclamantul a formulat cereri succesive, toate având acelaşi obiect, iar situaţia solicitată a rămas nerezolvată.
Prin conţinutul legii nu se prevede un termen expres în interiorul căruia reclamantul să-şi poată valorifica dreptul la acţiune, iar excepţia prescripţiei este neîntemeiată.
6.2. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nu se poate restricţiona fără un temei legal, dreptul persoanei de a înregistra o cerere pentru considerente ce ţin de organizarea administrativă a serviciului din Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău.
Amânarea cu peste 3 ani şi 5 luni a înregistrării cererii este nejustificată în raport de prevederile art. 10 din C.E.C. şi art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
II. Considerentele instanţei de recurs.
Recursul este nefondat.
1. Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost respinsă în mod corect de instanţa de fond, nefiind întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Acţiunea nu este prescrisă, având în vedere că cererile formulate de reclamanţi au fost succesive şi au avut acelaşi obiect.
Din acest motiv nu este necesară separarea fiecărei cereri pentru a se calcula termenul de introducere a acţiunii în justiţie în raport de data înregistrării acestora.
Este suficient a se calcula acest termen faţă de ultima cerere înregistrată, iar aceasta nu contrazice motivarea instanţei pe fondul pricinii, care face referire şi la data formulării primei cereri.
2. Pe fondul cauzei, motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt fondate.
Reclamantul a fost încunoştinţaţi de recurentul-pârât că are posibilitatea să depună actele pentru redobândirea cetăţeniei române, ce vor fi înaintate „de îndată" M.J.L.C., la o dată ulterioară şi neprecizată, în momentul în care urmau să fie procesate cererile similare depuse în aceeaşi perioadă.
Un atare răspuns nu reprezintă o modalitate de rezolvare a cererii.
Legea nr. 21/1991 conferă reclamantului dreptul de a depune cererea de redobândire a cetăţeniei române într-un moment lăsat la aprecierea acestuia, iar actele să fie comunicate „de îndată" autorităţii competente să le analizeze.
Motivele administrative de ordin organizatoric, oricare ar fi acelea, nu pot constitui o justificare a întârzierii în soluţionarea cererii din partea autorităţii pârâte.
Pentru a se lua o hotărâre în sensul admiterii acţiunii, nu este necesar decât a se constata perioada scursă de la data formulării cererii, precum şi faptul că autoritatea pârâtă nu a adus vreo justificare întârzierii întemeiată pe dispoziţii legale.
C.E.C. nu face nici o distincţie în raport de reşedinţa petentului, astfel încât „termenul rezonabil" este pe deplin aplicabil.
3. Capătul de cerere privind plata daunelor este neîntemeiat, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală pe acest aspect.
Criticile aduse de recurent sunt fondate.
Pentru acordarea de daune morale nu este suficientă stabilirea culpei autorităţii, ci reclamantul trebuie să dovedească daunele suferite.
Cererea formulată de reclamant reprezintă o procedură prealabilă admiterii cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Faptul că reclamantul a fost obligat să solicite în continuare viză pentru a intra pe teritoriul României nu are o legătură directă cu refuzul recurentei.
Chiar dacă suma solicitată de reclamant este modică, iar cuantumul daunelor morale este lăsat la aprecierea judecătorului, partea care solicită plata acestora este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu şi fapta autorităţii.
Având în vedere că acestea nu au fost dovedite, urmează a se admite recursul în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la daunele morale.
4. În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul formulat va fi admis, urmând a se modifica sentinţa recurată în sensul că se va înlătura obligarea pârâtului de la plata daunelor morale.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
5. În temeiul art. 274 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentului la plata a 300 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinţei civile nr. 1171 din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata daunelor morale. Menţine celelalte dispoziţii.
Obligă M.A.E. să plătească intimatului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4699/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4702/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
