ICCJ. Decizia nr. 4709/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4709/2009
Dosar nr. 8385/2/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 19 decembrie 2008 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ilfov, anularea Hotărârii nr. 28725 din 20 octombrie 2008 emisă de pârâtă şi recunoaşterea pentru reclamantă a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 891 din 4 martie 2009 a admis acţiunea formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ilfov; a anulat Hotărârea nr. 28725 din 20 octombrie 2008 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/ 2000, pentru perioada 31 octombrie 1942 – 6 martie 1945.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta a făcut dovada perioadei de refugiu a părinţilor săi, din cauza persecuţiilor etnice, ca şi faptul că s-a născut în timpul refugiului, fiind nevoită să suporte condiţiile de refugiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta C.J.P. Ilfov, motivat în drept potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, reclamanta nu a făcut dovada strămutării părinţilor săi, motiv pentru care sentinţa este neîntemeiată.
Examinând sentinţa atacată, critica formulată prin recurs, probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii şi potrivit prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Este necontestat că reclamanta M.M., născută P. la data de 31 octombrie 1942, în comuna Mihail Kogâlniceanu, raion Tulcea, din părinţii G. şi P., s-a născut în timpul strămutării părinţilor săi, din cauza persecuţiilor etnice din satul Cociumar, Curt Bunar, judeţul Durostor Bulgaria, în localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa (dosar de fond filele 2-9).
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana-cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele-cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu din Bulgaria în România a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada strămutării părinţilor săi a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat urmează să fie respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 891 din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4707/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4710/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
