ICCJ. Decizia nr. 4710/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4710/2009
Dosar nr. 5544/2/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. În Dosarul nr. 5544/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect stabilirea părţii din averea dobândită de B.Ş.A., cu caracter nejustificat, la termenul din 19 mai 2009, acesta a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului actului de constatare, respectiv a inspectorului A.N.I., potrivit Legii nr. 144/2007.
Reclamanta a solicitat respingerea excepţiei invocate de pârât, întrucât inspectorul de integritate al A.N.I. are statut special, întocmeşte actul de constatare şi are dreptul de a sesiza instanţa cu actul de constatare.
2. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 19 mai 2009 a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a inspectorului de integritate al A.N.I., ca neîntemeiată.
3. În motivarea soluţiei s-a reţinut că, potrivit art. 2 din Legea nr. 146/2007, activitatea de verificare a lor sau a îndeplinirii funcţiilor ori demnităţilor publice, după caz a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se face de către inspectorii de integritate din cadrul agenţiei. Totodată, conform prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 146/2007, în activitatea sa, inspectorul de integritate întocmeşte acte de constatare şi procese verbale. Întrucât, la primirea sesizării, inspectorul de integritate desemnat potrivit legii, verifică declaraţiile de avere, putând solicita informaţii atât de la persoana cercetată cât şi de la instituţii ale statului, iar în situaţia constatării încălcării dispoziţiilor legale, sesizează organele fiscale sau după caz, organele de urmărire penală, acesta are şi calitatea să semneze actul de sesizare a instanţei competente, pentru stabilirea părţii din avere dobândită cu caracter nejustificat, a cărei confiscare o solicită.
4. La termenul din 7 aprilie 2009, pârâtul B.Ş.A. a depus la dosar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) şi g), art. 44 şi 54 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., faţă de prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 116 alin. (2) din Constituţia României, solicitând suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului la Curtea Constituţională, pentru a se pronunţa asupra excepţiei invocate.
5. În motivarea excepţiei invocate, petentul-pârât a arătat că prin atribuţiile care i-au fost conferite şi prin modalitatea concretă în care acestea sunt realizate, A.N.I. nu mai rămâne un organ administrativ ci dobândeşte atribuţii jurisdicţionale, contravenind prevederilor constituţiei care delimitează clar autorităţile statului, excluzând posibilitatea înfiinţării unor organisme hibride care să îndeplinească simultan sarcini administrative şi jurisdicţionale şi care să se situeze în final, sub control parlamentar.
Prin punctul de vedere exprimat, A.N.I. a invocat excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) şi g), art. 44 alin. (1) lit. b), c), d), e) şi art. 54 din Legea nr. 144/2007, în temeiul prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât textele legale nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
6. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 16 iunie 2009 a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale; a dispus sesizarea acesteia cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 144/2007; a respins sesizarea cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) şi g), art. 44 alin. (1) lit. b)), c), d), e) şi art. 54 din Legea nr. 144/ 2007, ca inadmisibilă şi a suspendat judecata până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
7. În motivarea soluţiei s-a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate ce vizează prevederile art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) şi g), art. 44 alin. (1) lit. b), c), d), e) şi art. 54 din Legea nr. 144/2007 este inadmisibilă, neavând legătură cu soluţionarea cauzei. S-a apreciat că este admisibilă excepţia cu privire la dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 144/2007 care reglementează actul de constatare întocmit de inspectorul de integritate şi eventuala sesizare a organelor competente.
8. Pârâtul B.Ş.A. a declarat recurs atât împotriva Încheierii din 19 mai 2009, cât şi împotriva Încheierii din 16 iunie 2009, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5544/2008.
9. Recursul împotriva încheierii de şedinţă din data de 9 mai 2009 prin care instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al persoanei care a recurat actul prin care a fost sesizată instanţa de fond.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 144/2007 modificată, calitatea de a reprezenta A.N.I. în faţa autorităţilor şi instituţiilor aparţine preşedintelui care este organul de conducere desemnat legal.
Sesizarea a fost semnată de inspectorul de integritate A.L.B., ce nu are calitatea de reprezentant legal al A.N.I.
10. Recursul împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 iunie 2009.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul consideră că se impunea sesizarea Curţii Constituţionale pentru toate motivele prezentate, prevederile art. 44, 5, 6, 7, 12, 37 şi 54 din Legea nr. 144/2007 modificată, au strictă legătură cu cauza, fiind temeiuri ale procedurii preliminare ce se desfăşoară în faţa instanţei de judecată.
Recurentul mai arată că nu există o altă cale de critică a actelor emise în baza Legii nr. 144/2007 şi nici nu există o altă posibilitate de control al constituţionalităţii unor astfel de texte legale.
11. Intimata A.N.I. a formulat întâmpinare împotriva recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din 9 mai 2009, prin care instanţa a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a persoanei care a semnat actul de investire, arătând că potrivit art. 2, 9, 48 din Legea nr. 144/2007 republicată, numai inspectorul de integritate poate sesiza instanţa de judecată.
În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a admis în parte sesizarea Curţii Constituţionale, solicită a se suspenda soluţionarea recursului până la pronunţarea Curţii asupra excepţiei.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Asupra recursului formulat împotriva încheierii de şedinţă din 9 mai 2009.
Hotărârea instanţei de fond prin care s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant este o hotărâre interlocutorie, în sensul art. 268 alin. (3) C. proc. civ.
Conform art. 282 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 316 C. proc. civ., împotriva unei hotărâri premergătoare se poate formula recurs numai odată cu fondul cauzei.
În consecinţă, urmează a se respinge recursul ca inadmisibil.
2. Cu privire la recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din 16 iunie 2009.
2.1. Mai întâi, se va constata ca fiind neîntemeiată apărarea intimatei în sensul de a se dispune suspendarea judecăţii recursului până la pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate datorită faptului că instanţa de fond a suspendat pricina în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Ceea ce a suspendat Curtea de apel este soluţionarea fondului cauzei.
Legea nr. 47/1992 dă dreptul formulării recursului împotriva încheierii de respingere a sesizării Curţii Constituţionale, în termen de 48 de ore de la pronunţare, de unde rezultă că recursul este admisibil, iar suspendarea soluţionării recursului nu se justifică.
2.2. Instanţa de fond a respins sesizarea cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) şi g), art. 44 alin. (1) lit. b), c), d), e) şi art. 54 din Legea nr. 144/2007, ca inadmisibilă.
Prevederile legale sus menţionate se referă la procedura anterioară întocmirii actului de constatare şi sesizării instanţei de judecată, sau la organizarea şi înfiinţarea a însăşi autorităţii administrative autonome, denumită A.N.I.
Acestea au legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece, în caz de declarare ca neconstituţionale, pot conduce la nelegalitatea actului de constatare. Mai mult, recurentul nu are altă cale juridică prin care să poată invoca excepţia de neconstituţionalitate a acestor texte.
Rezultă că instanţa de fond, în mod greşit a respins ca inadmisibilă sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor ce au format obiectul recursului, fiind îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2.3. În ceea ce priveşte opinia instanţei de judecată asupra constituţionalităţii/ neconstituţionalităţii textelor în discuţie, se va aprecia asupra constituţionalităţii în raport de prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 116 alin. (2) din Constituţia României.
2.4. Urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, se va admite recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 16 iunie 2009.
2.5. Se va modifica încheierea recurată, în sensul că se va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) şi g), art. 44 alin. (1) lit. b), c), d), e) şi art. 54 din Legea nr. 144/2007 şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale acestei încheieri.
2.6. Dosarul va fi restituit Curţii de Apel Bucureşti în vederea înaintării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de B.Ş.A. împotriva Încheierii din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de B.Ş.A. împotriva Încheierii din 16 iunie 2009 a aceleiaşi instanţe.
Modifică încheierea recurată în sensul că admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) şi g), art. 44 alin. (1) lit. b), c), d), e) şi art. 54 din Legea nr. 144/2007.
Menţine celelalte dispoziţii ale acestei încheieri.
Restituie dosarul Curţii de Apel Bucureşti, în vederea înaintării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4709/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4712/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
