ICCJ. Decizia nr. 4712/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Revizuire - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4712/2009
Dosar nr. 5568/1/2009
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2989 din 29 mai 2009 a respins recursul declarat de pârâta C.J.P. Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 191/CA din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea Grumăzeşti, judeţul Neamţ, în localitatea Hoghilag, judeţul Sibiu, deci în altă localitate decât cea de domiciliu, efectele refugiului răsfrângându-se şi asupra reclamantei – minoră la acea dată.
Cu privire la susţinerea recurentei potrivit căreia prin sentinţa atacată, instanţa de fond a acordat reclamantei drepturile prevăzute de lege pentru o perioadă mai mare decât cea stabilită de legiuitor, instanţa de control judiciar a constatat că, în cauză este o eroare materială. Pe cale de consecinţă, s-a dispus ca la calcularea drepturilor care îi revin reclamantei în calitate de beneficiar al Legii nr. 189/2000, să se aibă în vedere limita stabilită de legiuitor şi anume 6 martie 1945 şi nu data de 31 martie 1945, cum în mod eronat s-a consemnat în dispozitivul hotărârii atacate.
Împotriva acestei decizii, la data de 26 iunie 2009, C.J.P. Sibiu a formulat cerere de revizuire, solicitând modificarea hotărârii atacate, cerere motivată în drept potrivit art. 322 pct. 3 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta susţine, la fel ca şi în motivarea recursului, că instanţa de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv stabilirea drepturilor reclamantei până la 31 martie 1945, în loc de 6 martie 1945, limită prevăzută în Legea nr. 189/2000.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, care nu poate fi exercitată decât în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 322 C. proc. civ.
Motivul invocat în susţinerea cererii de revizuire – art. 322 pct. 3 C. proc. civ. „dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă" – faţă de motivarea în fapt a cererii de revizuire nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege pentru retractarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Aşa cum s-a reţinut în Decizia instanţei de control judiciar, acordarea de către instanţa de fond, reclamantei a drepturilor prevăzute de lege pentru o perioadă mai mare decât cea stabilită de legiuitor – 31 martie 1945 în loc de 6 martie 1945, reprezintă o greşeală materială, îndreptată de către instanţa de control judiciar.
Pentru considerentele expuse, constatând că, cererea de revizuire nu îndeplineşte cerinţele art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de C.J.P. Sibiu împotriva Deciziei nr. 2989 din 29 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 4710/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4714/2009. Contencios. Conflict de... → |
---|