ICCJ. Decizia nr. 4722/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4722/2009
Dosar nr. 8066/2/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 decembrie 2008 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC S.I. SA Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi D.G.F.P. a municipiului Bucureşti, suspendarea executării Deciziei nr. 254 din 7 septembrie 2009 emisă de pârâta A.N.A.F. Bucureşti la data de 26 iunie 2007, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 1178/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a solicitat în instanţă, anularea parţială a Deciziei nr. 254 din 7 septembrie 2007 emisă de A.N.A.F. şi a actului de inspecţie fiscală întocmit de D.G.F.P. a municipiului Bucureşti la data de 26 iunie 2007, acţiunea sa formând obiectul Dosarului nr. 1178/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
A mai arătat că prin actul de inspecţie fiscală contestat, întocmit la data de 26 iunie 2007 de D.G.F.P. a municipiului Bucureşti, s-a stabilit că în perioada supusă controlului, societatea a evidenţiat, colectat şi plătit în mod eronat T.V.A., stabilindu-se diferenţe de debit în valoare de 634.715 lei dobânzi aferente, TVA de 615.819 lei şi penalităţi aferente TVA în valoare de 89.274 lei. Urmare modificării cuantumului TVA a rezultat şi o diferenţă de impozit în cuantum de 158.178 lei, cu majorările aferente.
Reclamanta consideră că în cauză se face o interpretare greşită a normelor legale în materie de TVA, iar suspendarea executării actelor administrative atacate este necesară pentru a preveni o pagubă iminentă în patrimoniul său.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 201 din 21 ianuarie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.I. SA Bucureşti în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi D.G.F.P. a municipiului Bucureşti.
A dispus suspendarea executării Deciziei nr. 254 din 7 august 2007 emisă de pârâta A.N.A.F. şi a actului de inspecţie fiscală din 26 iunie 2007 întocmit de pârâta D.G.F.P. a municipiului Bucureşti, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 1178/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că susţinerile reclamantei în motivarea cererii sale ţin de legalitatea actului administrativ atacat, susţineri necontestate de pârâte, în condiţiile în care reclamanta a introdus acţiune pentru anularea actului administrativ şi pentru recunoaşterea dreptului său de creanţă asupra statului, cu consecinţa compensării acestora.
Instanţa de fond a constatat îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004, condiţie legată de prejudiciul iminent şi cert care constă în destabilizarea financiară şi lipsa de lichidităţi care ar îngreuna activitatea societăţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, pârâta D.G.F.P. a municipiului Bucureşti, care a invocat prevederile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 raportate la art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut următoarele critici:
- hotărârea recurată are o motivare deficitară, fără a fi arătate argumentele pentru care au fost primite susţinerile societăţii comerciale;
- instanţa de fond a apreciat în mod greşit îndeplinirea condiţiilor cerute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deşi nu există nici un caz bine justificat şi nici iminenţa unei pagube.
A formulat recurs şi A.N.A.F., care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat hotărârea recurată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză neexistând nici cazul bine justificat şi nici iminenţa unei pagube care să justifice suspendarea executării actului administrativ fiscal.
Recursurile sunt nefondate.
Într-adevăr, aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă de mai sus, instanţa de fond a dispus suspendarea Deciziei nr. 254/2007 şi a actului de inspecţie fiscală din 26 iunie 2007 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 1178/2/2008 care are ca obiect anularea acestor acte.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) din lege, instanţa poate dispune suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, „cazuri bine justificate" sunt împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) „paguba iminentă" reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Or, din certificatul de grefă depus la dosar, rezultă că, în Dosarul nr. 1178/2/2008 a Curţii de Apel Bucureşti s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 3457 din 22 octombrie 2009 prin care Decizia nr. 254 din 7 aprilie 2007 a fost anulată în ceea ce priveşte sumele de 622.566 lei TVA, 692.452,05 lei şi 86.683 lei, majorări şi penalităţi de întârziere.
Este adevărat că un act administrativ fiscal, ca orice alt act administrativ, se bucură de o puternică prezumţie de legalitate, dar faptul că instanţa de fond a pronunţat o soluţie prin care a anulat în parte actul administrativ fiscal, reprezintă o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului respectiv.
Pe de altă parte, punerea în executare a unui act administrativ fiscal a cărui valoare este considerabilă, în condiţiile în care legalitatea actului respectiv este pusă în mod serios la îndoială, reprezintă un prejudiciu pentru societatea comercială în cauză şi, deci, o pagubă iminentă în sensul Legii nr. 554/2004.
Astfel fiind, motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat în ambele recursuri, este nefondat.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat în primul recurs, este, de asemenea, nefondat, hotărârea instanţei de fond fiind motivată corespunzător, în raport cu obiectul cauzei, cererile şi susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale incidente.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca cele două recursuri să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.N.A.F. şi de D.G.F.P. a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 201 din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4721/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4723/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
