ICCJ. Decizia nr. 4834/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4834/2009
Dosar nr. 1468/44/2008
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta SC S. SRL Ploieşti a formulat plângere împotriva răspunsului comunicat de R.N.P.R. – D.S. Galaţi şi, totodată, suspendarea Deciziei Consiliului de anulare a aplicării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie de servicii de împădurire ce a avut loc la data de 7 noiembrie 2008, având ca obiectiv Reconstrucţie ecologică pe teren degradat preluat conform HG 995/2004, obiect 1DS Galaţi, OS Galaţi.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a participat la licitaţia publică organizată de autoritatea contractantă la sediul acesteia, privind oferta de plată pentru preţul cel mai scăzut, în conf. cu art. 59 pct. 1 din OG 34/2006 în cadrul Programului de Reconstrucţie ecologică pe teren degradat preluat conf. HG 995/2004, fiind declarată câştigătoare a licitaţiei.
La termenul de judecată din 19 februarie 2009 reclamanta a arătat că înţelege să renunţe la cererea de suspendare, instanţa luând act de acest lucru.
Prin sentinţa civilă nr. 41/F din 26 februarie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt îndeplinite cele două cerinţe cumulative, prevăzute de art. 255 pct. 3 lit. a) si b) din OG 34/2006.
Instanţa a apreciat că interesul legitim, este justificat de contestatoare prin chiar participarea sa la licitaţie, însă cea de-a doua condiţie, aceea a faptului că a suferit, suferă sau riscă să sufere un prejudiciu, ca o consecinţă a unui act al autorităţii contractante, aceasta nu a fost probată.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, instanţa de fond pronunţând hotărârea atacată cu încălcarea competenţei altei instanţe, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În vederea stabilirii competenţei materiale Înalta Curte constată că se impune analizarea obiectului cauzei.
În pricina de faţă, reclamanta a solicitat anularea adresei din 18 noiembrie 2008 prin care autoritatea contractantă, R.N.P.R., i-a comunicat că a decis anularea aplicării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie de împăduriri ce a avut loc la 7 noiembrie 2008, motivat de faptul că în cadrul documentaţiei de atribuire s-au constatat erori şi omisiuni ce încalcă prevederile art. 2 alin. (2) lit. a) – f) din Regulamentul privind atribuirea contractelor de achiziţie.
Faţă de obiectul cererii, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 286 alin. (1) din OG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune şi servicii.
Potrivit acestui text de lege: „Procesele şi cererile privind actele autorităţilor contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterala a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, cu excepţia litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, care se soluţionează în prima instanţa de către Curtea de Apel Bucureşti".
Din interpretarea logico juridică a textului de lege sus citat rezultă fără putinţă de tăgadă că instanţa competentă să soluţioneze cauza de faţă, în primă instanţă, este tribunalul, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC S. SRL, împotriva sentinţei nr. 41/F din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4833/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4841/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
