ICCJ. Decizia nr. 4798/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4798/2009
Dosar nr. 170/2/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 8 ianuarie 2009, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C., constatarea refuzului nejustificat al acestuia din urmă de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române cu consecinţa obligării pârâtului, prin Direcţia cetăţenie - Comisia pentru Cetăţenie, să procedeze de îndată la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române, precum şi obligarea acestuia la plata de daune morale în cuantum de 1000 lei; fără cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1258 din 25 martie 2009 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâtul să îi achite acesteia suma de 1000 lei, cu titlu de daune morale; a respins totodată, ca rămas fără obiect, capătul de cerere, privind constatarea refuzului nejustificat şi obligarea pârâtului la analizarea cererii reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cererea reclamantei a fost examinată şi avizată pozitiv de către Comisia pentru Cetăţenie, în şedinţa din data de 15 decembrie 2008, urmând a se emite şi publica în M. Of. ordinul ministrului justiţiei în acest sens, aspect în lumina căruia cererea reclamantei a rămas fără obiect.
De asemenea s-a mai reţinut că, nesoluţionarea cererii reclamantei de către pârât, într-un termen rezonabil, este de natură s-o prejudicieze pe aceasta astfel încât cererea reclamantei, de obligare a pârâtului la plata unor daune morale de 1000 lei este întru totul justificată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut soluţia instanţei de fond este greşită întrucât nu se poate vorbi de un refuz sau o tergiversare în soluţionarea cererii reclamantului, cu consecinţa cauzării unui prejudiciu moral, dată fiind existenţa unui număr extrem de mare de cereri pentru dobândirea/redobândirea cetăţeniei române înregistrate, precum şi procedura existentă înainte de modificarea Legii nr. 21/1991.
S-a invocat în acest sens aprecierea instanţei europene potrivit căreia supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internaţională a statelor contractante dacă se adoptă cu promptitudine măsuri de natură să remedieze această situaţie şi s-a menţionat în acest context iniţiativa M.J. de modificare a Legii nr. 21/1991, prin adoptarea OUG nr. 87 din 5 septembrie 2007, OUG nr. 147 din 4 decembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 171 din 8 mai 2009 şi OUG nr. 36 din 15 aprilie 2009.
Pe cale de consecinţă s-a solicitat să se constate că nu se poate reţine vreo culpă în sarcina M.J.L.C. pentru întârzierea în soluţionarea cererii reclamantei până la adoptarea actelor normative menţionate, anterior legea neprevăzând termene imperative de soluţionare a unor astfel de cereri, solicitarea de acordare a daunelor morale fiind, prin urmare, neîntemeiată; a fost menţionat, în acest sens, parcursul unei asemenea cereri în faza reglementării cuprinse în baza nr. 21/1991, precum şi împrejurarea că textele legale nu prevăd obligativitatea acordării cetăţeniei române pentru persoanele care fac dovada îndeplinirii condiţiilor minime ci lasă la aprecierea ministrului justiţiei propunerea Comisiei pentru cetăţenie.
A fost invocată în acest sens jurisprudenţa Curţii de Apel Bucureşti.
Analizând recursul declarat în cauză în raport de probele dosarului şi în conformitate cu dispoziţiile incidente, Curtea constată că este întemeiat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1) poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris", iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol „În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru".
Aşadar, instanţa, dispunând anularea actului administrativ, poate obliga pe pârât la plata de daune în favoarea reclamantului dar, numai în măsura în care acesta face dovada unui prejudiciu cert şi determinat.
Rezultă că daunele materiale şi morale nu se acordă în mod automat, ca efect al admiterii acţiunii în anularea actului, ci trebuie să fie avute în vedere anumite criterii obiective rezultând din gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, aspecte pe baza cărora să fie apreciate intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora.
Având în vedere aspectele enunţate şi ţinând cont, pe de o parte, de modul în care s-a soluţionat capătul de cerere principal (prin respingerea acestuia ca rămas fără obiect), iar pe de altă parte de lipsa dovezilor în sprijinul capătului de cerere accesoriu privind acordarea de daune morale, Curtea va admite recursul declarat în cauză, cu consecinţa modificării sentinţei atacate în sensul respingerii acestui din urmă capăt de cerere, menţinând totodată celelalte dispoziţii ale hotărârii pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinţei civile nr. 1258 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta C.E. privind acordarea de daune morale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4791/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4803/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
