ICCJ. Decizia nr. 4827/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4827/2009
Dosar nr. 8670/2/2008
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta C.L. a solicitat obligarea pârâtului M.A.E. să-i primească cererea şi actele necesare pentru redobândirea cetăţeniei române.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 19 septembrie 2006 a depus la ambasada României din Chişinău o cerere de intenţie pentru redobândirea cetăţeniei, însă nu a fost programată pentru depunerea efectivă a cererii.
A mai arătat reclamanta că la data de 01 decembrie 2008 a mai solicitat ambasadei programarea pentru depunerea cererii, primind un răspuns formal.
Pârâtul prin întâmpinare, a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, arătând că reclamanta a sesizat instanţa cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, în raport cu cererea depusă la data de 19 septembrie 2006.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susţinut că nu poate procesa cererea reclamantei cu prioritate faţă de alte cereri, depuse anterior, iar personalul din cadrul secţiei consulare a Ambasadei României la Chişinău este subdimensionat in raport cu numărul cererilor existente în lucru.
Prin sentinţa civilă nr. 1100 din 17 martie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei C.L. şi a obligat pârâtul să primească cererea şi actele acesteia necesare soluţionării cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că excepţia invocată este nefondată, întrucât prin cererea formulată la data de 01 decembrie 2008 reclamanta a solicitat primirea, de către ambasadă, a documentaţiei necesare pentru redobândirea cetăţeniei române, iar prin răspunsul formulat la data de 08 decembrie 2008 i-a fost refuzată soluţionarea acestei cereri.
Pe fond s-a constatat că pârâtul nu a dovedit în niciun mod existenţa unui număr foarte mare de scrisori de intenţie în raport cu capacitatea de procesare a acestora şi prin urmare nu poate reţine această apărare. Chiar dacă situaţia invocată de pârât ar fi reală, instanţa a constatat o atitudine inexplicabilă de pasivitate din partea acestei autorităţi, care nu a întreprins niciun demers pentru remedierea sau cel puţin atenuarea problemelor şi care nu pare să observe că prin această atitudine împiedică Statul Român să-şi îndeplinească obligaţia de examinare a cererilor, obligaţie asumată prin Legea nr. 21/1991.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat că refuzul pârâtului de soluţionare a cererii reclamantei are caracter nejustificat, fiind exprimat cu exces de putere, încadrându-se în ipoteza art. 2 lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărârii pârâtul M.A.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs recurentul-pârât aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- instanţa a interpretat greşit legea când a respins excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune avându-se în vedere faptul că în lipsa unui răspuns la cererea formulată în luna septembrie 2006, în temeiul art. 11 alin. (1) lit. c) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, acţiunea este prescrisă.
- se susţine că în mod greşit a fost reţinut refuzul său de soluţionare a cererii reclamantei ca având caracter nejustificat, conform art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004 întrucât răspunsul primit de reclamantă nu încorporează un refuz nejustificat de soluţionare a cererii de depunere a dosarului pentru redobândirea cetăţeniei. Trecerea timpului nu poate fi asimilată refuzului nejustificat deoarece trebuie avut în vedere factorul obiectiv al imposibilităţii autorităţilor române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spaţii adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire şi pentru procesarea acestor solicitări într-un termen cât mai scurt, cât timp legiuitorul a stabilit că numărul maxim de cereri primite în interval de un an pentru fiecare oficiu consular nu poate depăşi 30 de mii de dosare.
Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente.
Aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată intimata-reclamantă a solicitat a se constata lipsa unui răspuns la cererea adresată în luna septembrie 2006 şi refuzul nejustificat al pârâtului din 8 decembrie 2008 în raport de o altă cerere din 1 decembrie 2008.
După cum se constată la dosarul cauzei nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cereri în luna septembrie 2006 sau la 1 decembrie 2008.
Instanţa de fond a analizat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în raport de cererea menţionată ca fiind datată 19 septembrie 2006 fără ca aceasta să fie depusă la dosarul cauzei.
De asemenea, soluţionarea cererii având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al autorităţii pârâte în raport de cele învederate de reclamantă a avut loc fără a se regăsi la dosar înscrisurile care să facă dovada cererii din 1 decembrie 2008.
Prin urmare, instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. în sensul că nu a dispus administrarea probelor respectiv depunerea înscrisurilor în raport de care urma să soluţioneze atât excepţia invocată de recurentul-pârât cât şi cererea dedusă judecăţii.
Prima instanţă avea obligaţia să stabilească cadrul procesual în raport de înscrisurile doveditoare, ori cauza a fost soluţionată în lipsa unor astfel de înscrisuri invocate chiar în cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente se apreciază că în interesul unei bune administrări a justiţiei se impune casarea hotărârii recurate în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce vor fi pe deplin stabilite în raport de înscrisurile invocate, necesare pentru soluţionarea cauzei.
Avându-se în vedere considerentele expuse cât şi prevederile art. 312 alin. (1) teza I coroborate cu dispoziţiile art. 313, 314 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, urmând a fi analizate toate motivele şi apărările părţilor în raport de probele ce se vor administra în cauză, pentru pronunţarea unei hotărârii temeinice şi legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinţei civile nr. 1100 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4806/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4898/2009. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
