ICCJ. Decizia nr. 4778/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4778/2009
Dosar nr. 8165/2/2008
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 15 februarie 2008, reclamantul H.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C., să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, precum şi să-l oblige la analizarea deîndată a respectivei cereri ca şi la plata de daune morale în cuantum de 1 leu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1361 din 31 martie 2009 a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind analizarea cererii şi ca nefondată cererea reclamantului privind acordarea de daune morale, obligând totodată pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 104,3 lei.
În acest sens, instanţa de fond a reţinut că, potrivit adresei din 30 martie 2009, emisă de Direcţia Contencios din cadrul M.J.L.C., cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie, astfel încât excepţia rămânerii fără obiect a acestui capăt de cerere, excepţie invocată de pârât în întâmpinare, este întemeiată.
S-a mai reţinut că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în condiţiile în care pârâtul a manifestat preocupare în soluţionarea cererii reclamantului şi a avizat-o pozitiv.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că, în mod greşit s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul a susţinut că, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi art. 275 – art. 276 C. proc. civ., potrivit cărora culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul atrage obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, întrucât M.J.L.C. nu a pierdut procesul, cauza de faţă rămânând fără obiect.
S-a invocat în acest sens şi împrejurarea că reclamantul nu a formulat cererea sa de cheltuieli nici prin acţiunea introductivă de instanţă şi nici prin altă cerere scrisă ulterioară, ci numai oral, prin intermediul avocatului, la termenul când instanţa a rămas în pronunţare.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Este adevărat că aşa cum rezultă din adresa din 30 martie 2009 emisă de pârât, cererea reclamantului a fost examinată şi avizat, aşa cum acesta a solicitat, însă acest lucru s-a realizat după ce reclamantul a formulat prezenta acţiune şi în condiţiile în care, anterior acesteia, a întreprins mai multe demersuri, pe cale administrativă.
Pe cale de consecinţă se constată că, în mod corect instanţa de fond a reţinut culpa procesuală a recurentului pârât şi l-a obligat pe acesta, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.
În concluzie, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinţei civile nr. 1361 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4596/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4785/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
