ICCJ. Decizia nr. 4901/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4901/2009
Dosar nr. 337/57/2009
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub numărul de Dosar nr. 337/57/2009, în urma disjungerii din Dosarul nr. 157/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi A.N.P.H.:
1) în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea art. 2 din HG nr. 680/2007;
2) în contradictoriu cu pârâta A.N.P.H., anularea adresei din 23 iunie 2008 emisă de aceasta şi
3) obligarea celor doi pârâţi să-i acorde dreptul la cumularea facilităţilor de călătorie interurbană, atât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000, cât şi cele prevăzute de Legea nr. 448/2006.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin art. 2 din HG nr. 689/2007, s-a limitat, în mod nelegal, cumulul facilităţilor acordate persoanelor cu handicap şi al celor acordate prin alte legi speciale, întrucât persoanele cu handicap trebuie să beneficieze integral de drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006, indiferent dacă mai au sau nu şi calitatea de pensionari, cele două facilităţi neavând un conţinut identic.
Actul A.N.P.H., prin care se dau instrucţiuni direcţiilor generale judeţene pentru protecţia persoanelor cu handicap, în sensul de a nu fi acordate biletele de transport gratuite fără returnarea biletelor cu 50% reducere, primite în calitate de pensionari este considerat de reclamant nelegal, cu motivarea că s-a depăşit sensul legii, deoarece neavând acelaşi conţinut, cele două facilităţi, pot fi cumulate.
Din oficiu, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a invocat excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea HG nr. 680/2007, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 98/F/ CA din 21 aprilie 2009, instanţa menţionată a respins ca inadmisibilă acţiunea având ca obiect anularea art. 2 din HG nr. 680/2007, a respins acţiunea având ca obiect anularea adresei nr. 9832/2008 emisă de pârât, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor şi a respins acţiunea având ca obiect obligarea pârâţilor să-i acorde reclamantului facilităţile de călătorie interurbană în România prevăzute de Legea nr. 19/2000 cumulat cu cele prevăzute de Legea nr. 448/2006.
Cu privire la adresa din 23 iunie 2008 a A.N.P.H., instanţa de fond a reţinut că soluţia se impune, întrucât această adresă nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, reprezentând doar un punct de vedere ce nu poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ.
S-a apreciat că pârâţii nu au calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte al treilea capăt de cerere, în considerarea faptului că, potrivit art. 6 alin. (1) din HG nr. 680/2007, biletele de călătorie gratuită pe calea ferată la care au dreptul persoanele cu handicap, se acordă de către direcţiile generale de asistentă socială şi protecţia copilului, iar facilităţile de călătorie pentru pensionari se acordă de către casele judeţene de pensii.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul R.I., solicitând casarea în parte a hotărârii prin care a fost soluţionată cererea pe care a formulat-o în contradictoriu cu A.N.P.H. Bucureşti.
În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond a interpretat în mod eronat Legea nr. 554/2004, apreciind că adresa din 23 iunie 2008 nu ar fi un act administrativ.
Recurentul a susţinut că instanţa trebuia să aibă în vedere faptul că era sesizată cu un refuz de soluţionare a unei cereri, ceea ce ar fi asimilat conform art. 2 alin. (2) lit. c) cu actul administrativ unilateral.
Apreciază recurentul că în mod greşit prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a A.N.P.H. Bucureşti, fără a motiva acest motiv de recurs.
Prin întâmpinare, intimata A.N.P.H. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală, arătând că în conformitate cu prevederile art. 2 din HG nr. 680/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor de transport interurban pentru persoanele cu handicap, persoanele cu handicap grav şi accentuat care beneficiază de facilităţi pentru transportul interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, atât în baza Legii nr. 448/2006, cât şi potrivit altor prevederi legale, nu pot cumula aceste facilităţi.
reclamantul-recurent este beneficiar al sistemului de asigurări sociale de stat şi primeşte din oficiu taloane de călătorie, acesta are dreptul de a opta pentru varianta cea mai avantajoasă, respectiv cea reglementată prin Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, actualizată.
Varianta cea mai avantajoasă este cea conferită de Legea nr. 448/2006 întrucât biletele eliberate persoanelor cu handicap sunt gratuite integral, raportat la cele furnizate de către Casa Naţională de pensii care sunt decontate doar 50% din valoare.
Se arată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că adresa a cărei anulare a solicitat-o recurentul reclamant nu constituie act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că acţiunea formulată nu întruneşte cerinţele prevăzute de art. 1 din acelaşi act normativ.
Examinând cauza în aport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Reclamantul R.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să se dispună anularea art. 2 din HG nr. 680/2007. Prin aceeaşi acţiune în contradictoriu cu A.N.P.H. a solicitat anularea adresei din data de 23 iunie 2008 şi obligarea celor două pârâte la acordarea dreptului de acumula facilităţile de călătorie interurbană atât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000 actualizată cât şi de legea nr. 448/2006 republicată cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa de fond a interpretat corect raportul juridic dedus judecăţii, constatând că a fost învestită cu o acţiune în contencios administrativ, vizând anularea adresei din 23 iunie 2008 emisă de A.N.P.H. către Consiliul Judeţean Sibiu, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi protecţia Copilului Sibiu ca răspuns la o solicitare a acestei din urmă autorităţi cu nr. 9397 din 30 mai 2008.
Nu poate fi primită critica formulată de recurent că această adresă ar reprezenta un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, reprezentând în fapt o corespondenţă internă, un punct de vedere privind aplicarea art. 2 din HG nr. 680/2007.
Refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri adresată unei autorităţi publice, refuz asimilat actului administrativ unilateral, în temeiul art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prevedere invocată de recurent în cererea de recurs nu poate fi reţinut în cauză întrucât în ceea ce priveşte obligarea intimatei – pârâte A.N.P.H. să recunoască cumulul facilităţilor, în mod corect s-a reţinut lipsa calităţii procesual pasive.
Aceasta în condiţiile în care art. 6 alin. (1) din HG 680/2007 prevede că biletele de călătorie gratuită la care au dreptul persoanele cu handicap pe calea ferată se acordă de direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în speţă D.G.A.S.P.C. Sibiu, iar facilităţile de călătorie pentru pensionari se acordă de casele judeţene de pensii.
Instanţa constată astfel că în speţă nu există un refuz nejustificat de soluţionare, respectiv, „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane" ci dimpotrivă acţiunea reclamantului nu întruneşte cerinţele art. 1 raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar în privinţa recunoaşterii dreptului la cumulul facilităţilor, partea chemată în judecată nu are calitate procesual pasivă.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R.I. împotriva sentinţei civile nr. 98/F/ CA din 21 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4898/2009. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4903/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
