ICCJ. Decizia nr. 4841/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4841/2009
Dosar nr. 4722/1/2009
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 941 din 21 mai 2009 Plenul C.S.M. a respins contestaţia formulată de doamna judecător P.A.G. împotriva Hotărârii nr. 374 din 14 mai 2009 a secţiei pentru judecători a C.S.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre Plenul C.S.M. a reţinut, în esenţă, că prin Hotărârea nr. 374 din 14 mai 2009 secţia pentru judecători a C.S.M. a respins contestaţia formulată de P.A.G. împotriva Hotărârii nr. 5 din 11 mai 2009 a comisiei de organizare a concursului pentru ocuparea a 7 posturi vacante de magistrat asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respinsă cererea acesteia de înscriere la concurs, motivat de neîndeplinirea condiţiei minime de vechime în funcţiile prevăzute la art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
La adoptarea hotărârii contestate, secţia pentru judecători a avut în vedere că potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, magistraţii-asistenţi pot fi numiţi, prin concurs, dintre avocaţi, notari, personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum şi dintre grefieri cu studii superioare juridice de la curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o vechime de cel puţin 5 ani.
Cele patru categorii profesionale care permit participarea la concursul pentru numirea în funcţia de magistrat asistent sunt enumerate limitativ de către legiuitor şi nu pot fi cumulate cu alte vechimi, cu atât mai mult cu cât în măsura în care legiuitorul a înţeles să ofere vocaţie la accederea într-o profesie şi altor categorii profesionale, a dispus acest lucru în mod expres.
Împotriva acestei hotărâri petenta P.A.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că soluţiile nu sunt motivate, în fapt şi în drept, pentru a avea cunoştinţă de logica juridică şi de fapt a unei decizii întrucât în ipoteza în care există a priori o situaţie care nu-i permitea înscrierea la concurs nu ar fi formulat cerere, nu ar fi achitat taxele cerute şi nu ar fi făcut deplasări la sediul C.S.M.
Recurenta mai arată că cererea de participare la concurs a fost respinsă fără a se exemplifica, în fapt şi în drept, care sunt condiţiile prevăzute de art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 ce nu sunt îndeplinite. Se mai susţine că se poate deduce în ce a constatat analiza efectuată atât de Direcţia de resurse umane, secţia pentru judecători cât şi de Plenul C.S.M.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată de intimat, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ. va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Hotărârea recurată este adoptată de Plenul C.S.M. iar recurenta P.A.G. nu deţine funcţia de judecător sau procuror, fiind avocat.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată.
Potrivit acestui text, hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşa cum am mai arătat, recurenta nu îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror în activitate iar art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 se referă numai la hotărârile ce vizează cariera şi drepturile judecătorilor.
Noţiunea de cariera şi drepturile judecătorilor se referă numai la parcursul profesional al judecătorilor de la promovarea în profesie şi până la încetarea acesteia, în legătură directă cu exercitarea concretă şi efectivă a atribuţiilor de judecător sau procuror.
Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 941 din data de 21 mai 2009 a fost respinsă contestaţia formulată de P.A.G. împotriva Hotărârii nr. 374 din 14 mai 2009 a secţiei pentru judecători a C.S.M.
Or, actul administrativ atacat nu este o hotărâre a Plenului privitoare la cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, recurenta neavând niciuna din calităţile enumerate expres şi limitativ de lege, aceasta exercitând profesia de avocat.
Prin urmare, având în vedere faptul că recurenta nu are calitatea de judecător sau procuror aceasta putea să atace hotărârea Plenului C.S.M. conform procedurii de drept comun prevăzută de Legea nr. 554/2004, modificată, privind contenciosul administrativ.
Art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este o normă de excepţie pentru că stabileşte competenţa, în recurs, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în comparaţie cu alte acte ale C.S.M. care sunt supuse controlului.
Excepţiile sunt de strictă interpretare şi textul nu poate fi extins, prin analogie şi altor hotărâri adoptate de C.S.M., în exercitarea atribuţiilor sale, care fac obiectul unor prevederi exprese ale legii.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi în conformitate cu prevederile art. 158 alin. (3) şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ. precum şi cu cele ale art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cauza privind pe P.A.G. şi C.S.M. spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4834/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4845/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
