ICCJ. Decizia nr. 4909/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4909/2009
Dosar nr. 821/32/2008
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 12 iunie 2008, reclamanţii P.G., C.N., C.E., A.L., în contradictoriu cu pârâţii M.I., M.P., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi M.F.P. obligarea acestora la plata sporului de misiune permanentă pentru perioada octombrie 2005 pană în prezent şi pentru viitor, obligarea la plata sumelor datorate, actualizate cu indicele de inflaţie, obligarea M.F.P. să includă în buget sumele necesare plăţii drepturilor salariale, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând acţiunea, reclamanţii arată că sunt ofiţeri de poliţie judiciară în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău şi că, potrivit art. 2 din OG 38/2003, beneficiază de sporul pentru misiune permanentă, însă nu au mai beneficiat de acest spor din octombrie 2005. Arată reclamanţii că acest drept este consfinţit de dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 360/2002, text potrivit căruia, poliţistul are dreptul la un salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, premii şi prime.
Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcţiei îndeplinite, gradului profesional deţinut, gradaţiile, sporurile pentru misiune permanentă, iar salarizarea ofiţerilor detaşaţi în cadrul D.N.A. a fost stabilită prin OUG nr. 43/2002, act normativ ce face trimitere la OG nr. 38/2003.
Fac trimitere reclamanţii la dispoziţiile art. 28 alin. (3) din OUG 43/2002, art. 11 din OUG 38/2002, OUG nr. 134/2005 - art. 28 şi OUG 27/2006, apreciind că nici OUG 43/2002 şi nici OUG 27/2006 nu prevăd că sporul de misiune permanentă nu se acordă ofiţerilor de poliţie detaşaţi la D.N.A. Se arată că, din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus invocate, rezultă că sporul de misiune permanentă trebuie acordat reclamanţilor.
Prin întâmpinare, D.N.A a solicitat respingerea acţiunii, apreciind că este nefondată. Astfel, se arată că reclamanţii sunt salarizaţi potrivit OUG 27/2006 şi anexa nr. 4 din OG 38/2003, iar potrivit art. 79 pct. 1 lit. c) anexa 4 din OG 38/2003, ofiţerii pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie, chiar dacă drepturile salariale prevăzute la lit. a) şi b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti, însă salariul net al reclamanţilor este superior celui pe care l-ar avea acordat în cadrul M.I.R.A. Se arată că, prin OUG 134/2005, s-a modificat OUG 43/2002, iar prin prevederile punctului 23 au fost excluşi ofiţerii de poliţie judiciari detaşaţi în cadrul D.N.A. În prezent, salarizarea reclamanţilor este făcută potrivit OUG nr. 27/2006, act normativ din analiza căruia rezultă că reclamanţii nu pot beneficia de sporul de misiune.
D.N.A a formulat cerere de chemare în garanţie a M.E.F. solicitând ca, în cazul în care se va admite acţiunea, să fie obligat chematul în garanţie să iniţieze şi să adopte un proiect de rectificare a bugetului M.P. pe anul 2008.
În motivarea cererii de chemare în garanţie, se invocă dispoziţiile Legii nr. 500/2002 şi OG 22/2002.
Prin întâmpinare, M.I.R.A a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că plata drepturilor (în ipoteza în care li s-ar cuveni) cade în sarcina unităţii în cadrul căruia sunt detaşaţi.
Prin întâmpinare, Parchetul de pe lângă I.C.C.J. a solicitat respingerea acţiunii, apreciind că actele normative aplicabile reclamanţilor nu le conferă dreptul la acordarea sporului solicitat. Şi Parchetul de pe lângă I.C.C.J. a formulat cerere de chemare în garanţie a M.E.F.
Prin sentinţa civilă nr. 540 din 29 octombrie 2008, Tribunalul Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei competenţei sale materiale şi a declinat competenţa materială în favoarea Curţii de Apel Bacău, reţinând incidenţa prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (2) din OUG nr. 75/2008.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 54 din 10 aprilie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de M.I.R.A. şi, în consecinţă, a respins acţiunea faţă de această autoritate, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Totodată, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi şi cererile de chemare în garanţie formulate de M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., ca nefondate.
Cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a M.I.R.A., instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât această autoritate nu este parte obligată în raportul juridic dedus judecăţii, reclamanţii fiind detaşaţi la D.N.A., instituţie căreia îi incumbă obligaţia de plată.
Pe fondul cauzei, instanţa a considerat că, din interpretarea prevederilor art. 11 alin. (3) din OUG nr. 27/2006 şi ale Anexei 4 din OG nr. 38/2003, rezultă că sporul de misiune permanentă nu poate fi acordat ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul D.N.A.
Că, deşi, potrivit art. 49 şi pct. 1 lit. c) din Anexa 4 din OG nr. 38/2003, ofiţerii pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie, doar dacă drepturile salariale sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti, în cauză nu suntem în această situaţie, deoarece salariul net al unui ofiţer de poliţie judiciară în D.N.A. este unul net superior celui pe care l-ar avea în cadrul M.I.R.A.
S-a mai reţinut că, nu se poate vorbi nici despre o eventuală cumulare a veniturilor.
Împotriva sus menţionatei sentinţe au declarat recurs, în termenul legal, reclamanţii P.G., C.N., C.E., A.L., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea acestei hotărâri, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenţii au mai invocat, în considerarea prevederilor art. 261 C. proc. civ., nulitatea sentinţei atacate, deoarece încheierea de dezbateri, din şedinţa de la 3 aprilie 2009, care face corp comun cu hotărârea atacată, nu le-a fost comunicată, ceea ce consideră ei că echivalează cu o comunicare parţială a hotărârii.
Recurenţii au arătat, în esenţă, că modificările aduse OUG nr. 43/2002, prin OUG nr. 134/2005, în sensul că nu mai fac referire la art. 11 din OUG nr. 38/2003, sunt nerelevante pentru justificarea înlăturării sporului de misiune permanentă, întrucât art. 11 reglementează procentul ce se aplică salariului pentru funcţia îndeplinită.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate în raport cu criticile formulate, urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
Prin adoptarea Legii nr. 601/2004 pentru aprobarea OUG nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţionarilor publici, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, dispoziţiile art. 28 alin. (3) din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, care se refereau la drepturile băneşti şi materiale ale ofiţerilor de poliţie judiciară, s-au modificat în sensul că li s-a recunoscut acestora dreptul de a beneficia de sporul pentru misiune permanentă prevăzut de art. 11 din OUG nr. 38/2003.
Prin OUG nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 43/2002, prin care Parchetul Naţional Anticorupţie a fost transformat în D.N.A., ca structură autonomă cu personalitate juridică proprie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a prevăzut că ofiţerii de poliţie judiciară beneficiază doar de drepturile prevăzute prin anexa 4 la OUG nr. 38/2003 – fără a se mai referi la art. 11 din OG nr. 38/2003, ceea ce, în mod evident, dovedeşte că această categorie a fost exclusă de la beneficiul acestui spor.
Că este aşa rezultă şi din faptul că, în prezent, salarizarea ofiţerilor de poliţie judiciară se efectuează potrivit prevederilor OUG nr. 27/2006 – care stabileşte că salariul de bază pentru ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. se calculează potrivit art. 11 alin. (4) din ordonanţă, în funcţie de coeficientul de multiplicare 13,500 prevăzut la pct. 28 anexa 1 cap. A, pentru judecătorii şi procurorii cu 3-4 ani vechime în funcţia de magistrat.
Este evident, că prin dispoziţiile legale enunţate, sporul de misiune permanentă nu mai este de actualitate în ce-i priveşte pe ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul D.N.A., ei fiind asimilaţi din punct de vedere al salarizării cu categoria profesională a procurorilor – fapt ce constituie o dovadă clară că nu se mai află în misiune permanentă.
În raport cu aceste considerente, urmează a se aprecia ca fiind legală şi temeinică hotărârea Curţii de Apel Bacău.
Criticile recurenţilor sunt nefondate şi în ceea ce priveşte nulitatea sentinţei atacate.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 261 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde obiectul cererii şi susţinerile în prescurtare ale părţilor cu arătarea dovezilor.
Din examinarea dovezilor menţionate, nu rezultă obligaţia comunicării încheierii de şedinţă în care au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei. De altfel, această obligaţie nu este prevăzută în nici un alt text normativ.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se declară nule „numai dacă, prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar „în cazul nulităţilor prevăzute în numele legii, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
Ca urmare, cât timp prin nici o dispoziţie nu se prevede în mod expres nulitatea hotărârii pentru necomunicarea încheierii de dezbateri, necomunicarea acestui act nu poate atrage nulitatea sentinţei, decât în cazul când s-a produs părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea respectivului act, ceea ce, în speţă, nu este cazul, neinvocându-se nici o astfel de vătămare şi nefăcându-se nici o dovadă în acest sens.
Faţă de toate cele expuse şi având în vedere şi prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul declarat în cauză se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii P.G., C.N., C.E., A.L., împotriva sentinţei civile nr. 54 din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială,de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4908/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4912/2009. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
