ICCJ. Decizia nr. 4999/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4999/2009
Dosar nr. 5530/2/2008
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC Q. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.V. - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate şi cu pârâtul P.Ş., în calitate de vicepreşedinte al Comisiei, anularea deciziei nr. 115 din 13 august 2008 emisă de autoritatea pârâtă, prin care i-a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal din 19 decembrie 2003.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că urmare a controlului efectuat la antrepozitul fiscal de producţie alcool etilic, în noaptea de 31 august - 01 septembrie 2008 a fost întocmită nota de constatare ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 115/2008.
S-a mai arătat că la întocmirea notei de constatare echipa de control a dat dovadă de rea-credinţă şi de necunoaştere a proceselor tehnologice, unicul scop al acesteia fiind acela de a găsi o modalitate prin care să dispună revocarea autorizaţiei.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri şi copia CD cu privire la înregistrarea efectuată cu ocazia controlului, iar proba cu expertiză tehnică de specialitate propusă de societatea reclamantă a fost respinsă cu motivarea că tindea la stabilirea unei situaţii de fapt existente la data de 01 august 2008, situaţie care nu mai poate subzista la momentul soluţionării cauzei, aspectele contestate putând fi lămurite cu înscrisurile şi imaginile filmate pe CD.
Prin sentinţa civilă nr. 1478 din 7 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC Q. SRL - Ş.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în perioada 03 iulie 2008 - 01 august 2008 la solicitarea şi sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare s-a efectuat un control inopinat la antrepozitul fiscal aparţinând societăţii reclamante, de către o echipă mixtă formată din comisari ai Gărzii Financiare, inspectori din cadrul A.N.V. şi inspectorii DJAOV Maramureş, precum şi specialişti din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie, constatându-se abateri de la prevederile C. fisc. reţinute în nota de constatare comună din data de 1 august 2008.
A mai reţinut prima instanţă că această notă de constatare, împreună cu CD-ul conţinând filmarea abaterilor a fost înaintat Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate, care prin decizia nr. 115 din 13 august 2008 a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal emisă pe numele reclamantei.
Din analiza probatorului administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că susţinerile reclamantei menite să combată constatările echipei de control, nu pot fi reţinute pentru următoarele considerente:
- susţinerea privind faptul că magazia de depozitare a materiilor prime şi moara de cereale se află în incinta antrepozitului, astfel cum figurează în schiţa privind amplasamentul acestuia, este contrazisă de realitatea constată la faţa locului, cele două obiective aflându-se în afara gardului despărţitor ce delimitează antrepozitul de restul proprietăţii, în aceeaşi incintă cu SC B. SRL;
- referitor la susţinerea reclamantei în sensul existenţei contoarelor şi certificatelor de calibrare pentru rezervoarele şi recipientele în care se depozitează alcoolul, aceasta nu poate fi primită deoarece prin plângerea prealabilă chiar reclamanta a recunoscut că nu există un astfel de contoar, existând doar un vas de tampon între coloanele de distilare şi cele de rafinare, ceea ce încalcă dispoziţiile art. 224 alin. (2) C. fisc. De asemenea, s-a reţinut din actele dosarului că societatea nu deţine certificat de calibrare decât pentru două din rezervoare, recipientele de stocare a materiei prime, rezervoarele de plămadă şi cele pentru alcool brut, nefiind certificate în acest sens;
- susţinerea societăţii reclamante că folosea furtunuri elastice doar de la rezervorul final, până la rampa unde se face transferul de alcool în cisterne şi alte vase nu poate fi reţinută deoarece aşa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare şi din imaginile filmate în timpul derulării controlului, existau montate furtunuri elastice pe întreg fluxul tehnologic, contrar dispoziţiilor C. fisc., care interzic folosirea conductelor mobile;
- referitor la programul de lucru, s-a reţinut că pentru anul 2008 se aprobase ca activitatea de producţie să se desfăşoare în intervalul orar cuprins între orele 9.00 - 17.00, or, la momentul controlului, ora 0,15, centrala termică era în funcţiune, instalaţia de distilare funcţiona, existând plămadă în stare de fierbere. În acest context a apreciat instanţa de fond că, faţă de imaginile evidente înregistrate pe CD-ul ataşat la dosar, efectuarea unei expertize tehnice prin care să se lămurească dacă la închiderea programului de lucru este firesc să rămână plămadă în instalaţie, este inutilă pentru soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC Q. SRL - Ş.M. susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele considerente:
- în mod greşit a fost respinsă proba cu expertiză tehnică pentru lămurirea situaţiei de fapt, cu motivarea că această probă este neconcludentă în raport de înregistrările video efectuate la data controlului şi faţă de faptul că anumite elemente relevante puteau fi modificate ulterior datei menţionate. Astfel, se susţine că proba era menită să elucideze următoarele împrejurări: dacă magazia de materii prime se afla în incinta antrepozitului fiscal; dacă procesul de fierbere a plămadei din rezervoare continuă şi după închiderea programului de lucru; dacă pe fluxul tehnologic au fost montate furtune elastice;
- nu au fost luate în considerare actele de la dosar care atestă existenţa contoarelor şi a certificatelor de calibrare pentru rezervoarele şi recipientele în care se depozitează alcoolul;
- sancţiunea anulării autorizaţiei de funcţionare este disproporţionat de aspră faţă de gravitatea faptelor reţinute, chiar şi în ipoteza în care aceste fapte ar fi fost dovedite.
În drept reclamanta-recurentă a invocat prevederile art. 304 şi art. 312 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond, în contextul probelor de la dosar a apreciat ca fiind neconcludentă proba cu expertiza tehnică, având în vedere inclusiv împrejurarea că de la data constatărilor menţionate în procesul-verbal şi până la momentul administrării acestei probe au trecut mai multe luni de zile, interval de timp în care anumite elemente de fapt puteau fi modificate.
Astfel, inspectorii echipei de control au constatat pe teren că magazia de depozitare a materiilor prime şi a morii de cereale se află în afara antrepozitului, adică în afara gardului care delimitează acest antrepozit de restul proprietăţii, expertiza tehnică nefiind concludentă în prezent, deoarece s-ar fi putut aduce modificări împrejmuirii respective (gardului despărţitor). Prin nota de constatare s-a stabilit că, dincolo de gardul ce delimitează antrepozitul fiscal, se află, într-o clădire, 16 bazine din beton, din care unele erau pline cu o mixtură cu puternic miros de alcool, aflată în proces de fermentaţie, legate prin conducte metalice care conduc în antrepozitul fiscal.
În ceea ce priveşte inexistenţa contoarelor pe coloanele de distilare, reclamanta însăşi a recunoscut în contestaţia formulată pe cale administrativă că nu există un astfel de contor, iar potrivit art. 224 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. cu modificările şi completările ulterioare, în vederea înregistrării corecte a întregii producţii de alcool, antrepozitarii au obligaţia de a amplasa contoare la ieşirea din coloana de distilare pentru alcool brut, la ieşirea din coloana de rafinare pentru alcool etilic şi la ieşirea din coloana aferentă pentru alcoolul tehnic.
Cu privire la existenţa certificatelor de calibrare, susţinerile recurentei-reclamante sunt valabile numai pentru rezervorul de alcool tehnic R2 şi rezervorul R1, menţionate şi în nota de constatare, dar nu şi pentru rezervoarele de alcool brut şi alcool finit, pentru care, în mod corect, s-a constatat că nu sunt calibrate.
Susţinerea recurentei că furtunele flexibile erau folosite doar pentru transferul cantităţilor de alcool din rezervorul final în mijloacele de transport este contrazisă de existenţa acestor furtune pe tot parcursul instalaţiei tehnologice de producere a alcoolului, dar fără a fi montate, iar faptul că întreaga instalaţie are doar ţevi de inox, sudate, ce nu permit sustragerea alcoolului, nu a fost dovedit de recurentă prin niciun mijloc de probă aceste furtune fiind pe dimensiunea robineţilor aflaţi pe parcursul instalaţiei.
De asemenea, funcţionarea centralei termice în afara programului de lucru reprezintă o probă neechivocă a faptului că producerea alcoolului se realiza şi în afara programului de lucru, argumentându-se în actul de control că, în caz contrar, centrala ar fi fost oprită, permiţând plămadei să se răcească.
Pentru considerentele menţionate Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, iar în contextul şi al celorlalte nereguli reţinute de organul de control măsura revocării autorizaţiei de antrepozit se justifică, deoarece societatea nu a asigurat condiţiile prevăzute de lege pentru o evidenţă clară a cantităţilor de alcool pe care le produce şi le comercializează.
În baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC Q. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 1478 din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4998/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5000/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
