ICCJ. Decizia nr. 5024/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5024/2009
Dosar nr. 230/36/2009
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC E. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Constanţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 500.702 RON reprezentând dobânda la T.V.A. rambursat, în valoare de 687.777 RON şi despăgubiri în procent de 0,1% pe zi, pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data la care ar fi trebuit soluţionată cererea şi până la data plăţii efective a dobânzii solicitate.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a solicitat rambursarea soldului sumei negative a T.V.A. în cuantum de 687.777 RON, înregistrat la data de 31 mai 2006, ulterior fiind supusă unui control pe latura T.V.A. pentru perioada mai 2003 - mai 2006, întocmindu-se un raport de inspecţie fiscală, în baza căruia a fost emisă decizia de impunere nr. 553/2007. S-a mai arătat că împotriva acestei decizii societatea a formulat contestaţie la A.N.A.F., care a fost admisă dispunându-se anularea raportului de inspecţie fiscală şi efectuarea unui nou control, în urma căruia s-a decis că societatea este îndreptăţită la rambursarea soldului sumei negative a T.V.A.
Ulterior, reclamanta a solicitat organului fiscal şi acordarea dobânzilor aferente sumei restituite prin raportul de inspecţie fiscală din 4 august 2008, cererea fiind depusă şi înregistrată la pârâtă la data de 05 septembrie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 126/CA din 16 martie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E. SRL şi a obligat pârâta D.G.F.P. Constanţa - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Constanţa la plata către reclamantă a sumei de 500.702 RON, reprezentând dobândă la T.V.A.-ui rambursat şi în continuare, la plata dobânzii în procent de 0,1% pe zi pentru fiecare zi de întârziere de la data formulării cererii - 5 septembrie 2008, până la data plăţi efective.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut instanţa de fond că potrivit dispoziţiilor art. 120 din O.G. nr. 92/2003 (varianta modificată la 22 mai 2006), pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare a expirării termenului prevăzut la art. 113 sau la art. 199, după caz.
A apreciat că termenul de la care reclamanta era îndreptăţită a solicita plata dobânzii de 0,1% din valoarea sumei a cărei restituire s-a solicitat era cel calculat în raport de data formulării cererii de rambursare, respectiv 31 mai 2006, iar refuzul organului fiscal de a răspunde reclamantei SC E. SRL deschide calea acţiunii în contencios administrativ, fiind îndeplinite cerinţele art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În final, a reţinut prima instanţă că având în vedere că suma pretinsă a fost cuantificată doar până la data sesizării organului fiscal cu cererea de solicitare a dobânzilor prevăzute de art. 120 din O.G. nr. 92/2003, respectiv, 5 septembrie 2008, se impune repararea integrală a prejudiciului cauzat prin întârzierea în restituirea sumelor cuvenite contribuabilului, astfel încât organul fiscal va fi obligat la plata şi a dobânzii de 0,1% pe zi de întârziere din suma rambursată, conform prevederilor art. 116 alin. (5) C. proc. fisc., până la data plăţii efective a sumei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Constanţa în numele Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Constanţa susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:
- instanţa de fond a admis acţiunea în baza unui probatoriu extrem de sumar, respectiv înscrisuri depuse de reclamantă şi care nici nu i-au fost comunicate pârâtei, cauza fiind soluţionată la primul termen de judecată. În speţă calculele prezentate de reclamantă se impuneau a fi verificate de către un expert contabil pentru a se stabili în mod fundamentat eventualele perioade şi sume pentru care s-ar fi datorat majorări de întârziere;
- pe fondul cauzei soluţia instanţei de fond este nelegală, deoarece au fost ignorate dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora în cazul în care compensarea este făcută la cererea contribuabilului data plăţii obligaţiilor sale este considerată data depunerii cererii. Acest fapt conduce la concluzia că, prin ipoteză, nu poate exista prejudiciu pentru contribuabil, dacă cererea sa este soluţionată la o dată ulterioară.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, soluţionând cauza în exclusivitate pe baza punctului de vedere al reclamantei şi fără administrarea unor probe în condiţii de contradictorialitate, instanţa de fond nu a clarificat pe deplin situaţia de fapt, în sensul că nu a stabilit perioada în care reclamanta ar fi fost lipsită de folosinţa unei sume de bani şi cuantumul acesteia, în condiţiile în care potrivit Notei de compensare din 22 august 2008, TVA de rambursat s-a compensat cu datoriile reclamantei, la data de 22 iunie 2006.
Pentru lămurirea acestui aspect şi pentru verificarea calculelor prezentate de reclamantă se impunea administrarea unei expertize contabile, cu obiective prezentate de ambele părţi.
Faţă de împrejurarea că administrarea unei astfel de probe nu este posibilă în recurs, precum şi faţă de dispoziţiile art. 3041, art. 312 alin. (5) şi art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, casând sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru administrarea probei cu expertiză contabilă.
Totodată, vor fi analizate şi celelalte susţineri ale recurentei, care privesc fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 126/CA din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5009/2009. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5030/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
