ICCJ. Decizia nr. 5009/2009. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5009/2009
Dosar nr. 1826/54/2008
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M.P.I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi D.G.F.P. a Judeţului Olt, anularea deciziei nr. 283 din 29 august 2008 emisă de A.N.A.F. şi obligarea acesteia să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă din 7 iulie 2008 la D.G.F.P. Olt şi la A.N.A.F. din 29 iulie 2008.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin decizia nr. 283 din 29 august 2008, A.N.A.F. - D.G.S.C. s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de SC M.P.I. SRL împotriva actelor administrativ fiscale reprezentate de raportul de inspecţie fiscală din 07 iulie 2008 şi decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală cu privire la infracţiunile prevăzute şi sancţionate de art. 2961 lit. b) C. fisc., art. 9 pct. 1 lit. a), b), c) şi f) din Legea nr. 241/2005.
A mai susţinut reclamanta că măsura suspendării soluţionării contestaţiei este rezultatul aplicării greşite a prevederilor art. 214 C. proc. fisc., organul fiscal nedovedind existenţa înrâuririi hotărâtoare a infracţiunilor cercetate asupra soluţiei din procedura administrativă.
Prin sentinţa nr. 53 din 17 februarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că decizia contestată este legală şi temeinică pentru următoarele considerente:
- potrivit dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire asupra soluţiei ce urmează a fi dată în procedura administrativă;
În speţă organele care au efectuat activitatea de control, respectiv reprezentanţii Gărzii Financiare, D.G.F.P. Olt şi A.N.A.F. au sesizat organele de urmărire penală cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 2961 lit. b) C. fisc. şi de art. 9 pct. 1 lit. a), b), c) şi f) din Legea nr. 241/2005, constatând că, deşi reclamanta a solicitat emiterea autorizaţiei de utilizator final pentru produse energetice utilizate în obţinerea solvenţilor şi diluanţilor, în realitate, atât materiile prime, materiile prime auxiliare, dar mai ale produsul finit nu reprezintă solvenţi sau diluanţi, ci un produs energetic accizabil care putea fi obţinut şi deţinut în condiţii de legalitate doar în antrepozite fiscale; obligaţiile fiscale constând în accize au fost stabilite de organele de control pentru perioada 1 iunie 2006 - 31 mai 2008, pe considerentul că s-au constat fapte ce au avut ca scop obţinerea de venituri ilegale prin schimbarea destinaţiei produselor neaccizate şi introducerea acestora în circuitul carburanţilor, societăţile beneficiare neputând fi verificate;
În acest context s-a apreciat că între stabilirea obligaţiilor bugetare datorate de reclamantă şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor imutabile reprezentanţilor societăţii există o strânsă legătură, fiind necesar a se stabili dacă au fost săvârşite infracţiuni în legătură cu aspectele constatate, în speţă fiind vorba nu doar de simple indicii, ci chiar de o cercetare penală.
În fine, (instanţa de fond a reţinut că susţinerea reclamantei în sensul că suspendarea dispusă o prejudiciază nu poate fi primită, întrucât aceasta are posibilitatea legală ca, în temeiul dispoziţiilor art. 215 C. proc. fisc. şi art. 14 din Legea nr. 554/2004, să solicite suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei pe cale administrativă şi judecătorească.
2. Motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă
Împotriva sentinţei în termen legal a declarat recurs reclamanta SC M.P.I. SRL invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca şi prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi solicitând modificare în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În esenţă recurenta-reclamantă a susţinut următoarele:
- în mod eronat instanţa de fond a reţinut că organul care a efectuat activitatea de control fiscal ar fi sesizat organele în drept în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni, sesizarea fiind realizată prin adresele din 7 iulie 2008 a D.G.F.P. Olt şi din 11 martie 2008 emisă de Garda Financiară, prima dintre ele fiind însă conformă cu prevederile art. 214 din C. proc. fisc. coroborat cu art. 22-223 C. proc. pen.;
- adresa din 7 iulie 2008 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Olt nu îndeplineşte nici una dintre condiţiile de fond şi de formă prevăzute de art. 222-223 C. proc. pen.;
- nici adresa emisă de Garda Financiară nu poate fi considerată ca fiind o sesizare a organelor de urmărire penală, întrucât nu emană de la organul care a efectuat activitatea de control, aşa cum impun prevederile art. 24 C. proc. fisc. şi în plus este mult anterioară emiterii actelor administrativ fiscale reprezentate de raportul de inspecţie fiscală înregistrate la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova sub nr. T din 7 iulie 2008 şi la D.G.F.P. Olt sub nr. 6464 din 7 iulie 2008 şi respectiv decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată înregistrate sub nr. 149 din 7 iulie 2008;
- instanţa de fond a reţinut în mod eronat că s-ar fi făcut dovada înrâuririi hotărâtoare pe care ar avea-o constatarea infracţiunilor cu privire la care au fost sesizate organele de cercetare penală, asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă, mai cu seamă că din motivarea deciziei nr. 283 din 29 august 2008 pronunţată A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor nu rezultă expres care sunt persoanele faţă de care se fac cercetări penale, arătându-se numai generic că aceştia ar fi reprezentanţii societăţii, ori sumele constatate de organul de control fiscal constituie datorii fiscale în sarcina societăţii în calitate de contribuabil;
- în cauză nu s-a făcut dovada că s-ar fi început urmărirea penală cu privire la infracţiunile prevăzute şi incriminate de art. 9 pct. 1 lit. a), b), c) şi f) din Legea nr. 241/2005, respectiv de art. 2961 lit. b) din C. fisc.
În cursul soluţionării recursului recurenta-reclamantă a depus la dosar o serie de înscrisuri noi, respectiv un raport de expertiză tehnică judiciară, Ordonanţa din 26 iunie 2009 emisă de DNA - Serviciul Teritorial Craiova în Dosarul nr. 299/II/2/2009 prin care s-au dispus următoarele: S-a depus totodată şi rezoluţia din 25 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina prin care urmare a disjungerii dispuse prin Ordonanţa nr. 299/II/2/2008 a DNA s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală împotriva numitului N.C., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Infirmarea Ordonanţei nr. 53/P/2008 din 29 aprilie 2009 a D.N.A. - Serviciul teritorial Craiova în ceea ce priveşte soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată faţă de A.N.C. pentru fapta prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 271/2003.
3. Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina a cauzei privind infracţiunea prevăzută de art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 271/2003 pentru care au fost efectuate cercetări faţă de A.N.C.
Un exemplar al ordonanţei, împreună cu dosarul cauzei se vor înainta la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, pentru continuarea cercetărilor.
4. Neînceperea urmăririi penale faţă de A.N.C. pentru fapta prevăzută de art. 9 pct. 1 lit. a), b), c), f) din Legea nr. 241/2005.
5. Menţinerea dispoziţiilor din Ordonanţa nr. 53/P/2008 din 29 aprilie 2009 în ceea ce priveşte disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara pentru continuarea cercetărilor sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală de către administratorii SC V.C. SRLTimişoara, SC P. SRL Timişoara, SC U.M. SRLDeva
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC M.P.I. SRL Găneasa, împotriva sentinţei nr. 53 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea şi dispune anularea deciziei nr. 283 din 29 august 2008 a A.N.A.F.
Obligă pârâta A.N.A.F. să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de SC M.P.I. SRL Găneasa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5000/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5024/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
