ICCJ. Decizia nr. 5000/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5000/2009
Dosar nr. 5599/2/2008
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CNVM, suspendarea executării Ordonanţei nr. AA/2008 emisă de CNVM, precum şi a atestatului nr. RR/2008, pe care se întemeiază ordonanţa menţionată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esenţă că atestatul nr. RR/2008 emis de CNVM confirmă, în mod eronat, că SC M. SA ar fi emitent de valori mobiliare, deşi această societate nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 297/2004 pentru a fi calificată ca atare, acţiunile sale nefiind tranzacţionate pe o piaţă reglementată.
Astfel cererea de suspendare trebuie admisă întrucât societatea reclamantă nu poate respecta actul administrativ emis de CNVM, care nu ar putea fi adus la îndeplinire de societate fără încălcarea drepturilor fundamentale ale acţionarilor societăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1793 din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamanta SC M. SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în speţă nu sunt îndeplinite cele două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicată, pentru suspendarea executării actului administrativ, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.
Astfel, instanţa de fond a apreciat că motivele invocate de reclamantă în susţinerea acţiunii nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii atestatului care confirmă calitatea de emitent de valori mobiliare a societăţii reclamante sau a ordonanţei de obligare a Consiliului de administraţie de a iniţia şi finaliza demersurile necesare privind încheierea unui contract de prestări servicii cu SC D.C. SA, argumentele juridice prezentate nefiind probate.
A mai reţinut prima instanţă că afirmaţiile reclamantei în sensul că actele a căror executare se solicită a fi suspendată, ar încălca voinţa acţionarilor, sunt combătute de dispoziţiile deciziei nr. 705 din 28 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă, prin care a fost respins apelul pârâtei SC M. SA, împotriva sentinţei civile nr. 724/2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, care a dispus anularea hotărârii AGEA din data de 09 septembrie 2004, hotărâre care privea declararea SC M. SA ca societate de tip închis şi începerea procedurilor de retragere de la tranzacţionare a acţiunilor acestei societăţi.
Totodată, s-a mai reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1150 din 02 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus anularea atestatului nr. VV din 23 august 2006 relativ la retragerea de la tranzacţionare a acţiunilor SC M. SA de pe piaţa RASDAQ, precum şi a deciziei nr. 2234 din 23 august 2006, emisă de CNVM, de retragere de la tranzacţionare a acţiunilor SC M. SA de pe piaţa RASDAQ.
Astfel prima instanţă a concluzionat în sensul că aspectele invocate de reclamantă referitoare la încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 297/2004 privind condiţiile de admitere la tranzacţionare a acţiunilor unei societăţi, pot face obiectul analizei în cadrul soluţionării pe fond a acţiunii de anulare a actelor administrative contestate şi nu în contextul soluţionării unei cereri de suspendare a acestora.
2. Motivele de recurs prezentat de recurenta
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC M. SA invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând greşita aplicare a legii şi prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele dezvoltate, în esenţă, recurenta-reclamantă a susţinut şi prezentat următoarele critici.
- instanţa de fond a făcut în cauză o greşită aplicare a legii în sensul că a nesocotit toate argumentele prezentate în dovedirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată;
- cu referire la paguba iminentă recurenta a menţionat că aceasta rezultă şi este evidenţiată de pierderile pe care le suferă toate societăţile ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe bursele din întreaga lume, urmare a crizei financiare globale, astfel că solicitarea de admitere a acţiunilor la tranzacţionare este privită ca o acţiune de foarte mare risc şi de natură a prejudicia grav interesele societăţii şi ale acţionarilor, aceştia riscând să piardă în mai puţin de 3 luni întreaga valoare a investiţiei;
- instanţa de fond a apreciat greşit în sensul că nu este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat în condiţiile în care atât Ordonanţa cât şi Atestatul emise de CNVM, a căror suspendare s-a solicitat, depăşesc cadrul legal în care autoritatea pârâtă putea emite astfel de acte, din cuprinsul prevederilor art. 211 şi art. 180 din Legea nr. 297/2004 rezultând cu claritate că CNVM se poate pronunţa numai ulterior exercitării intenţiei şi voinţei societăţii;
- şi atestatul nr. RR/2008 emis de CNVM depăşeşte cadrul legal în care CNVM putea emite astfel de acte, fiind dat cu încălcarea art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002; şi
- atestatul CNVM constată o situaţie falsă şi anume calitatea de emitent de valori mobiliare a SC M. SA, deşi aceasta nu îndeplineşte nici una din condiţiile prevăzute imperativ de lege pentru a fi calificată ca atare.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate de recurentă, faţă de apărările intimatei şi de prevederile legale incidente dar şi sub toate aspectele, conform art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând greşita aplicare şi interpretare a legii, în considerarea celor în continuare prezentate.
După cum constant a hotărât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa în această materie pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ se cer a fi îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, fără însă a se realiza o examinare pe fond a legalităţii actului a cărui suspendare se solicită, în sensul că analizarea actului administrativ se limitează doar la o simplă „pipăire” a fondului.
Din această perspectivă, instanţa de recurs apreciază că în mod corect s-a reţinut prin hotărârea atacată că nu este îndeplinită în cauză cerinţa cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată.
Astfel atât Atestatul nr. RR, emis la 16 septembrie 2008, prin care CNVM a confirmat calitatea de emitent de valori mobiliare a societăţii recurente cât şi Ordonanţa nr. AA/2008 din aceeaşi dată, prin care s-a decis ca societatea să finalizeze într-un anumit termen demersurile necesare privind încheierea unui contract de prestări servicii şi pe cele aferente reintroducerii la tranzacţionare a acţiunilor emise de recurentă pe piaţa BVB-RASDAQ cuprind textele de lege, respectiv prevederile legale în temeiul cărora au fost emise ca şi referiri la hotărâri judecătoreşti anterioare, irevocabile, ce atestă o anumită situaţie de fapt ce a format convingerea emitentului în sensul adoptării actelor a căror executare se solicită a fi suspendată.
Nu sunt fondate criticile recurentei, pe de o parte pentru că cel puţin prima facie, nu se poate susţine că intimatul CNVN a emis în afara prerogativelor legale conferite, art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002 definind atestatul ca fiind actul prin care CNVM confirmă ori recunoaşte situaţii sau calităţi, raportări ori comunicări de date şi informaţii, ori în cauză prin Atestatul nr. RR din 16 septembrie 2008 se confirmă calitatea de emitent de valori mobiliare a recurentei-reclamante, raportat la hotărârile judecătoreşti expres arătate şi anterior adoptării hotărârii AGEA din data de 9 septembrie 2004.
Aspectele legate de multitudinea de hotărâri judecătoreşti pronunţate ca şi determinarea cu claritate a statutului prezent al societăţii recurente, admisă sau nu la tranzacţionare, emitentă sau nu de valori mobiliare, sunt în mod evident chestiuni de fond ce exced cadrului sumar al procedurii suspendării executării.
Pe de altă parte, nici în ceea ce priveşte Ordonanţa nr. AA din 16 septembrie 2008, prezumţia de legalitate nu a fost răsturnată, câtă vreme, raportat la statutul SC M. SA, de societate comercială deschisă/deţinută publică, chiar dacă contestat, dar neînlăturat definitiv şi irevocabil, în mod legal şi cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 28/2002, ale Legii nr. 297/2004 (art. 147) CNVM a cerut societăţii recurente să se încadreze în dispoziţiile legale speciale, potrivit cu care este obligată să iniţieze şi să finalizeze demersurile necesare încheierii unui contract de prestări servicii cu D.C. SA.
În fine, după cum corect a reţinut şi prima instanţă, la data emiterii actelor administrative a căror suspendare de executare se solicită singurul act administrativ care confirma statutul de societate de tip închis a recurentei era anulat irevocabil printr-o hotărâre a Curţii de Apel Bucureşti iar hotărârea AGEA de declarare a societăţii de tip închis era anulată de asemenea irevocabil de Tribunalul Bucureşti.
Nefondate sunt şi criticile vizând greşita apreciere a instanţei de fond în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, câtă vreme atât din cuprinsul cererii introductive cât şi din motivele de recurs de faţă nu rezultă practic, în sensul art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, în ce constă prejudiciul material efectiv, simpla referire la criza economico-financiară globală şi generic la neajunsurile tranzacţionării acţiunilor pe BVB-RASDAQ, nefiind evident de natură a conduce la concluzia îndeplinirii acestei cerinţe, în situaţia executării actelor administrative.
Faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M. SA, împotriva sentinţei civile nr. 1793 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4999/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5009/2009. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
