ICCJ. Decizia nr. 5030/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5030/2009
Dosar nr. 103/45/2009
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 138/CA72009 pronunţată la data de 13 iulie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei S.P. formulată în contradictoriu cu A.P.I.A. Bucureşti din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a dispus anularea deciziei de sancţionare a reclamantei cu nr. 2906 din 14 octombrie 2008, obligând totodată pârâta să plătească reclamantei suma de 741 RON cu titlu de daune şi cheltuieli de judecată în sumă de 1.053 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin decizia A.P.I.A. Bucureşti nr. 2906 din1 4 octombrie 2008 s-a dispus începând cu data de 22 octombrie 2008, conform prevederilor art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, sancţionarea disciplinară a reclamantei cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de două luni, Comisia de disciplină reţinând că aceasta se face vinovată de pierderea dosarului şi a documentelor anexă depuse de SC D.E.C. SRL pentru acordarea unui sprijin financiar, motivat de faptul că avea atribuţii în întocmirea unor astfel de dosare, chiar dacă prin fişa postului nu se ocupa şi de arhivarea lor, încălcându-se astfel principiul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii publici cu responsabilitate, competenţă şi eficienţă.
A reţinut instanţa de fond că deşi reclamanta şi-a îndeplinit atribuţiile specifice şi în dosarul SC D.E.C. SRL, în cauză nu a fost probată culpa sa privind „pierderea” dosarului întocmit acestei societăţi în baza O.U.G. nr. 20/2006 prin „respectarea procedurilor privind arhivarea documentelor”, din moment ce angajatorul recunoaşte că nu exista la data respectivă organizat un astfel de serviciu la centrul unde funcţiona reclamanta, nefiind urmată vreo procedură de predare-primire a dosarelor întocmite pentru a se determina momentul dispoziţiilor documentelor şi persoana vinovată.
Concluzionează instanţa de fond că în mod nelegal pârâta A.P.I.A. Bucureşti a procedat la sancţionarea disciplinară a reclamantei în condiţiile în care nu a fost probată legătura de cauzalitate dintre pierderea dosarului şi activitatea depusă de reclamantă conform atribuţiilor specifice.
Cât priveşte capătul de cerere referitor la plata sumei de 2.186 RON cu titlu de daune, prima instanţă a considerat că trebuie admis în parte şi anume pentru suma de 741 RON reprezentând procentul de 10% reţinut din salariu în lunile decembrie 2008 şi ianuarie 2009, plata premiilor aferente acestei perioade nefiind dovedită iar salariul de merit pentru anul în curs constituind o vocaţie şi nu o obligaţie a instituţiei angajatoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege pârâta A.P.I.A. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.
Recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, prin motivele de recurs formulate că în mod greşit instanţa de fond a procedat la anularea deciziei nr. 2906 din 14 octombrie 2008 prin care s-a dispus sancţionarea reclamantei cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de două luni conform art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, decizia respectivă fiind emisă cu respectarea tuturor condiţiilor de formă prevăzute de art. 50 alin. (3) din H.G. nr. 1344/2007 şi având la bază Raportul comisiei de disciplină din 6 octombrie 2008 care constată că intimata-reclamantă având funcţia de consilier superior în cadrul Serviciul Examinare Cereri Ajutor a săvârşit cu vinovăţie fapta de neglijenţă în rezolvarea lucrărilor ce constituie abatere disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, dosarul cu documentele care au stat la baza acordării sprijinului financiar pentru Societatea D.E.C. SRL Miroslăveşti fiind dispărut în perioada 30 ianuarie 2008 - 1 februarie 2008 şi neputând fi prezentat pentru verificare Direcţiei Antifraudă.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis conform dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Într-adevăr, contrar celor reţinute de instanţa de fond, decizia nr. 2906 din 14 octombrie 2008 emisă de A.P.I.A. prin care reclamanta intimată a fost sancţionată disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de două luni este legală, ea având la bază Raportul din 6 octombrie 2008 al comisiei de disciplină privind faptele săvârşite de reclamanta-intimată în calitate de consilier superior la Serviciul de Examinare Cereri de Ajutor din cadrul Sucursalei Judeţene Iaşi, fapte ce constau în pierderea dosarului cuprinzând cererile depuse de SC D.E.C. SRL pentru acordarea unui sprijin financiar în baza O.U.G. nr. 20/2006 privind sprijinul direct al statului acordat producătorilor agricoli din sectorul vegetal în anul 2006.
În Raportul Comisiei de Disciplină se reţine că din analiza probelor admise a rezultat că intimata-reclamantă în calitate de consilier superior în cadrul Serviciului Examinare Cereri Ajutor şi domnul L.U. - Şef al acestui serviciu în cadrul Centrului Judeţean A.P.I.A. Iaşi, se fac vinovaţi de pierderea dosarului cuprinzând cererile depuse de SC D.E.C. SRL Mirosloveşti pentru acordarea sprijinului financiar, întrucât instrumentarea şi gestionarea acestor dosare intră exclusiv în competenţa Serviciului S.E.C.A.M.P., iar nerespectarea procedurilor privind arhivarea documentelor sunt fapte ce constituie abateri disciplinare, săvârşite dintr-o neglijenţă nepermisă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Intimata-reclamantă nu poate fi absolvită de răspundere pentru pierderea dosarului de vreme ce astfel de dosare (de acordare a unui sprijin financiar din partea statului) erau şi sunt instrumentate de serviciul S.E.C.A., dovada fiind şi faptul că din arhiva acestui serviciu dosarul a fost luat de intimată şi înmânat lui L.U. la data de 7 decembrie 2007 pentru a formula un răspuns către Poliţia Municipiului Paşcani, care cerea relaţii în legătură cu acest dosar.
Apărarea ce şi-o formulează intimata-reclamantă în sensul că numitul L.U. nu i-ar fi mai restituit dosarul pentru a-l depune în arhivă, (contrar declaraţiilor acestuia) iarăşi nu o poate exonera de răspundere pe aceasta în calitatea pe care o avea de consilier superior la Serviciul care instrumenta aceste dosare şi care o obliga la o gestionare corespunzătoare a acestora.
Oricum, Comisia de Disciplină a stabilit că dosarul „a dispărut” în intervalul cuprins între 7 decembrie 2007, data formulării ultimului răspuns al A.P.I.A. Iaşi către Poliţia Municipiului Paşcani şi 30 ianuarie 2008, data efectuării controlului de către Consilierii Direcţiei Antifraudă, în cele din urmă dosarul fiind reconstituit.
Responsabilitatea intimatei-reclamante în legătură cu acest dosar era cu atât mai mare cu cât se cunoştea că se efectuau cercetări penale legate de sprijinul financiar primit de societatea respectivă, în perioada 30 ianuarie 2008 - 1 februarie 2008 efectuându-se verificări chiar de către Direcţia Antifraudă pentru a se stabili dacă erau îndeplinite toate condiţiile de eligibilitate pentru acordarea sprijinului direct pe suprafaţa cultivată cu cânepă pentru seminţe şi sfeclă de zahăr.
Cum dosarul în cauză nu a fost găsit pentru a fi pus la dispoziţia Direcţiei Antifraudă, s-au solicitat relaţii de la intimata reclamantă - consilier în cadrul S.E.C.A.M.P. şi domnul L.U. - şef serviciu S.E.C.A.M.P., acestea fiind persoanele responsabile cu verificarea şi avizarea la plată a cererii depuse de societatea în cauză.
De altfel, comisia de disciplină a fost sesizată de către Direcţia Antifraudă pentru cercetarea administrativă a faptelor săvârşite de intimata-reclamantă cu privire la modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, în concret în acest dosar atribuţiile sale fiind de întocmire a anexei 10 conform O.U.G. nr. 20/1006, pe baza anexelor transmise de la Centrele Locale.
Ca o concluzie a celor expuse se reţine cu certitudine vinovăţia intimatei-reclamante pentru fapta de neglijenţă în rezolvarea atribuţiilor de serviciu, ceea ce constituie abatere disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, aşa încât în mod corect a fost sancţionată prin decizia atacată cu diminuarea cu 10% a salariului pentru o perioadă de două luni.
Calitatea de consilier în cadrul S.E.C.A.M.P., atribuţiile de serviciu pe care le avea (parte din ele şi în ce priveşte instrumentarea acestui dosar) şi indiferenţa manifestată pentru un dosar ce se referea la acordarea unui sprijin financiar de către stat, dosar de altfel cu probleme pentru că se afla în atenţia Direcţiei Antifraudă, care în final, după reconstituire, a şi constatat unele nereguli în ce priveşte, aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 20/2006, sunt argumente ce nu o pot exonera pe intimata-reclamantă de răspunderea disciplinară stabilită prin decizie contestată.
Rezoluţia Parchetului de scoatere de sub urmărire penală a acesteia pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu nu conduce şi la înlăturarea răspunderii disciplinare, aşa cum pretinde intimata-reclamantă, cele două tipuri de răspunderi fiind diferite, răspunderea disciplinară putând fi antrenată chiar şi în lipsa unei răspunderi penale.
Aşa fiind recursul declarat de pârâta A.P.I.A. este fondat şi urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., iar sentinţa instanţei de fond modificată în tot în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - A.P.I.A., împotriva sentinţei civile nr. 138/CA din 13 iulie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta S.P., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5024/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5039/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
