ICCJ. Decizia nr. 5050/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5050/2009
Dosar nr. 3406/2/2008
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 iunie 2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC D.R.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Rutieră Română (A.R.R), A.S.S.I, precum şi cu SC L T. SRL şi SC V.I. SRL, în calitate de câştigători ai licitaţiei, introduşi în cauză, anularea rezultatului şedinţei de atribuire prin descalificarea câştigătorului traseului Bucureşti - Sat C., atribuirea traseului menţionat din programul de transport interjudeţean de persoane prin servicii regulate 2008-2011 societăţii reclamante clasată pe poziţia a II-a la şedinţa de atribuire a traseelor.
În motivarea acţiunii reclamanta a apreciat nelegală atribuirea traseului către SC L.T. SRL participantă la şedinţa de atribuire în condiţiile în care aceasta era deja deţinătoarea unor licenţe pe traseul interjudeţean Bucureşti - Giurgiu, maşinile acesteia fiind autorizate şi utilizate la transportul internaţional de călători, prin servicii reglate pe relaţia România-Bulgaria, fapt ce încalcă dispoziţiile art. 50 pct. 9 din Ordinul nr. 1892/2006.
S-a mai arătat că Autoritatea Rutieră Română în mod nelegal a schimbat condiţiile de eligibilitate privind capacitatea de transport fără a anunţa în prealabil şi fără a exista vreo solicitare de modificare a capacităţii de transport a vehiculelor ce pot participa la atribuirea traseului X, acordând punctaj mai mare societăţilor cu autocare.
A susţinut că în raport de această împrejurare nu şi-ar fi achiziţionat microbuze pentru a se menţine pe traseu, ci autocare.
Faptul că A.S.S.I. a stabilit câştigătoare a licitaţiei o societate care a licitat cu autocare de peste 23 locuri în loc de microbuze creează îndoieli serioase cu privire la legalitatea atribuirii acestui traseu.
Prin sentinţa nr. 20 din 6 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta A.S.S.I. prin întâmpinare, respingând în consecinţă acţiunea formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin conţinutul contestaţiei formulate de reclamantă către Autoritatea Rutieră Română şi A.S.S.I. aceasta arată motivele care în opinia sa au condus la atribuirea ilegală a traseelor de transport pe ruta Bucureşti - Sat C. - cod X în şedinţa de atribuire din 30 aprilie 2004, fără a solicita revocarea licenţei de transport acordată firmei concurente ori anularea şedinţei de atribuire, împrejurare ce echivalează cu neefectuarea procedurii prealabile în forma cerută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că nu este satisfăcută în speţă cerinţa imperativă instituită de aceste prevederi.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs se aduc, în esenţă, critici sentinţei recurate în sensul că instanţa de fond în mod greşit a statuat că nu a fost îndeplinită condiţia imperativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la plângerea prealabilă. Se susţine că, făcându-se confuzie între documentele ce reglementează activitatea de transport a unei societăţi de profil, respectiv între licenţa de transport şi cea de traseu, în consecinţă şi conţinutul plângerii prealabile a fost stabilit eronat.
Se arată că plângerea prealabilă a vizat întreaga procedură de atribuire a traseelor - respectiv întreaga procedură care a permis desemnarea câştigătorului, fiind contestate toate actele şi faptele care au condus la stabilirea unui rezultat eronat. În această situaţie se impunea verificarea legalităţii întregii proceduri ce a stat la baza atribuirii traseului menţionat.
Autoritatea Rutieră Română a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Se arată că prin contestaţia formulată atât către A.S.S.I., cât şi Autoritatea Rutieră Română, recurenta-reclamantă nu a solicitat anularea rezultatelor şedinţei de atribuire şi respectiv revocarea licenţei de traseu eliberată pentru traseul interjudeţean Bucureşti - sat C. cod traseu X firmei concurente (şi nu de transport, cum dintr-o eroare de tehnoredactare s-a consemnat) ci a arătat doar motivele care, în opinia sa, au condus la atribuirea ilegală a acestui traseu, astfel că în mod corect a fost respinsă acţiunea pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Autoritatea Rutieră Română a precizat că în cazul atribuirii traseelor interjudeţene, actul administrativ îl constituie rezultatul procedurii de atribuire electronică a acestor trasee, iar eliberarea licenţei de traseu reprezintă un efect al acestui act administrativ.
Cum recurenta-reclamantă nu a solicitat anularea rezultatelor şedinţei de atribuire din 30 aprilie 2008 în ceea ce priveşte traseul interjudeţean Bucureşti - sat C., în mod corect, a fost respinsă acţiunea pentru neîndeplinirea plângerii prealabile.
SC V.I. SRL şi SC L.T. SRL au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului întrucât recurenta-reclamantă nu a solicitat prin plângerile prealabile adresate intimatelor-pârâte revocarea sau anularea rezultatelor şedinţei de atribuire a traseului.
Înalta Curte, analizând recursul, în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
După cum se constată, reclamanta a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea rezultatului şedinţei de atribuire a traseului Bucureşti - sat C., cod traseu X şi atribuirea traseului Bucureşti - sat C. în favoarea sa.
Prin plângerea prealabilă formulată către Autoritatea Rutieră şi către A.S.S.I. recurenta-reclamantă a înţeles să conteste întreaga procedură de atribuire a traseelor de transport cu codul X, cuprinse în programul de transport interjudeţean în şedinţa de atribuire din data de 30 aprilie 2008 care vizează ruta Bucureşti - sat C.
Această procedură se finalizează prin emiterea unei hotărâri de către o Comisie paritară pentru atribuirea traseului interjudeţean.
Potrivit art. 19 din Ordinului nr. 353/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007, actul administrativ care produce efecte juridice în privinţa atribuirii traseelor din programul judeţean de transport şi care poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ, este hotărârea Comisiei paritare, constituită prin hotărârea consiliului local.
Licenţele de traseu se acordă de Autoritatea Rutieră Română, prin agenţiile teritoriale, în baza hotărârilor comisiei paritare.
Este adevărat că potrivit O.U.G. nr. 73/2007, A.S.S.I. gestionează şi operează sistemul informatic de atribuire electronică a traseelor naţionale din programele de transport judeţene, însă lista cu rezultatele atribuirii electronice emise de agenţie reprezintă doar un act premergător emiterii hotărârii de către Comisia paritară, această hotărâre având caracteristicile actului administrativ unilateral, ce poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ.
În acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în cadrul şedinţei din 5 octombrie 2009 privind soluţiile de unificare a practicii judiciare.
În raport de aceste considerente cât şi de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. se constată lipsa de rol activ a instanţei de fond care nu a stabilit cadrul procesual în mod corect, respectiv care este actul administrativ ce putea fi supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, cine este emitentul acestuia şi în funcţie de aceste elemente care este instanţa competentă material să soluţioneze cauza.
În acest context, instanţa de recurs apreciază că soluţia pronunţată în sensul admiterii excepţiei lipsei procedurii prealabile, fără a se stabili care este actul administrativ împotriva căruia se putea formula plângere prealabilă, este nelegală.
În consecinţă, dată fiind dezlegarea instanţei de recurs cu privire la actul administrativ ce poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ, se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, se va stabili cadrul procesual cu respectarea principiului disponibilităţii, urmând ca ulterior, în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanţa să îşi verifice competenţa materială.
Având în vedere toate aceste considerente, cât şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza I, art. 313 C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC D.R.T. SRL Voluntari împotriva sentinţei civile nr. 20 din 16 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5048/2009. Contencios. Anulare acte emise de... | ICCJ. Decizia nr. 5058/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
