ICCJ. Decizia nr. 507/2009. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 507/2009
Dosar nr. 8856/1/200.
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3440 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost anulat recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 2282 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant.
Pentru a pronunţa Decizia arătată, Înalta Curte a reţinut că recursul declarat de pârâta A.N.A.F. în dosarul nr. 10.743/2/2006 în contradictoriu cu intimatul-reclamant C.P. şi intervenientul S.N.F.P., nu a fost semnat de reprezentantul legal al acestei autorităţi.
Astfel, Înalta Curte a reţinut că recursul A.N.A.F. a fost semnat „pentru" directorul general al Direcţiei Juridice din cadrul A.N.A.F. de o persoană al cărei nume şi calitate nu au fost dovedite ca fiind ale reprezentantului A.N.A.F.
S-a reţinut de asemenea că, deşi a fost dovedit că Direcţia Generală Juridică este îndrituită să promoveze în numele A.N.A.F. recurs, totuşi nu a fost acoperită lipsa menţiunilor cu privire la numele şi calitatea semnatarului recursului, care este alta decât directorul general al acestei direcţii.
Împotriva acestei hotărâri A.N.A.F. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., considerând că „dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei decizii materiale".
În opinia contestatoarei, Înalta Curte s-a aflat în eroare la pronunţarea hotărârii, apreciind în mod surprinzător că directorul general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.N.A.F. nu avea calitatea de a formula/semna recursul promovat împotriva sentinţei civile nr. 2282 din 26 septembrie 2007, deşi au fost depuse la dosar HG nr. 495/2007 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F. şi Ordinul nr. 837 din 19 iunie 2007 prin care a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare al acesteia din care rezultă că actele cu caracter juridic necesare reprezentării A.N.A.F. sau a statului în procesele aflate pe rolul instanţelor se întocmesc de direcţia generală juridică.
De asemenea, au fost depuse fotocopii ale Ordinelor nr. 815 din 18 iulie 2007, nr. 1071 din 30 iulie 2007 şi nr. 1361 din 17 septembrie 2007 emise de Preşedintele A.N.A.F. prin care acesta împuternicea pe d-na V.N., director general adjunct cu exercitarea atribuţiilor de director general să semneze astfel de acte.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca fiind neîntemeiată, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Reglementând contestaţia în anulare specială, art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., invocat ca temei legal, dispune că hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate pe această cale când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Greşeala materială vizată de text poate consta însă numai în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată. Atunci când instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut o apreciere asupra lui, nu mai poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii, ci eventual de o greşeală de judecată care nu poate fi îndreptată pe calea contestaţiei în anulare prin retractarea de către aceeaşi instanţă a propriei sale hotărâri.
În speţă, instanţa de recurs a avut în vedere actele invocate de contestatoare şi a apreciat că acestea nu acoperă lipsa menţiunilor privind numele şi calitatea semnatarului recursului, care este altă persoană decât directorul general al Direcţiei Juridice.
În consecinţă, cum aspectele invocate de recurentă nu pot fi circumscrise unei greşeli materiale în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de A.N.A.F. împotriva deciziei nr. 3440 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 477/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 513/2009. Contencios. Anulare act... → |
---|