ICCJ. Decizia nr. 467/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 467/2009
Dosar nr. 8583/2/200.
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1594 pronunţată la 22 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins acţiunea reclamantului G.S.M., astfel cum a fost precizată la termenul din 8 mai 2008, având ca obiect :
1. Constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. 948 din 7 noiembrie 2007, emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi implicit a Sesizării nr. 764/MB din 24 august 2007 înaintată de inspector general de stat M.B. către comisia de disciplină din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în data de 24 august 2007, reclamantul considerând că ambele documente au fost întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor legale ale HG 1210/2003, privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină (....) din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
Anularea Ordinului nr. 948 din 7 noiembrie 2007, emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse , ca netemeinic şi nelegal, şi, reîncadrarea subsemnatului în funcţia avută anterior destituirii, respectiv cea de inspector şef al Inspectoratului Teritorial de munca Bucureşti, cu plata drepturilor băneşti aferente funcţiei deţinute, actualizate cu rata inflaţiei înregistrată până la data reîncadrării;
Obligarea paratului Ministerul Muncii, Familiei si Egalităţii de Şanse, la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 euro;
Obligarea pârâtului ministerul muncii la plata cheltuielilor de judecată aferente.
În acest sens, analizând motivele de nulitate invocate de reclamant în acţiune privind activitatea comisiei de disciplină şi sesizarea formulată către aceasta cu numărul 764/MB din 24 august 2007, instanţa de fond a reţinut că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din HG nr. 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea Comisiilor de disciplină.
S-a apreciat că ordinul contestat nr. 948 din 7 noiembrie 2007, ca act administrativ individual de autoritate este legal emis de pârât fiind motivat în fapt şi în drept, din conţinutul său rezultă expres dispoziţiile legale incidente, actele şi faptele avute în vedere la aplicarea sancţiunii disciplinare şi în concret cuprinde toate menţiunile prevăzute de dispoziţiile art. 35 din HG nr. 1210/2003 sub sancţiunea nulităţii absolute.
S-a motivat că ordinul contestat este legal emis, în concret reclamantul neîndeplinindu-şi sau îndeplinindu-şi în mod defectuos atribuţiile din fişa postului inclusiv cele de conducere şi pe cale de consecinţă sancţiunea disciplinară aplicată este legală în raport de faptele sesizate şi actele şi operaţiunile care l-au precedat.
În consecinţă, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1 şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, acţiunea a fost respinsă sub toate capetele de cerere cu care a fost sesizată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul G.S.M., invocând prevederile art. 304 pct. 7-9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul motivează că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).
Astfel, susţine recurenta că motivarea sentinţei se face de instanţă, folosindu-se formulări generale şi reglementare, invocându-se respectarea condiţiilor legale dar fără a se analiza în concret fondul criticilor formulate de acesta.
Recurentul reiterează motivele invocate la fondul cauzei privind nulitatea sesizării nr. 764/MB din 24 august 2007 înaintată către Comisia de disciplină din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, precum şi cele privind nelegalitatea şi netemeinicia acţiunii de cercetare desfăşurată de Comisia de disciplină şi nulitatea înscrisurilor emise la finele cercetării (respectiv raportul întocmit de comisie şi ordinul de destituire a recurentului din funcţia publică).
Prin concluziile scrise recurentul a menţionat că în prezent s-a pensionat pe temeiul invalidităţii de gradul III (la vârsta de 61 ani şi 7 luni) şi nu ca urmare a atingerii vârstei standard de pensionare, având posibilitatea de a renunţa la pensie pe caz de boală în favoarea reîncadrării în muncă.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate prin care s-a respins acţiunea reclamantului aşa cum a fost precizată pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs reţinute, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi sub toate aspectele potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată:
Recurentul critică soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fără a le prezenta în mod detaliat.
Analizând hotărârea atacată se va respinge acest motiv de recurs pentru că sentinţa instanţei de fond este motivată, atât în fapt cât şi în drept, cu respectarea prevederilor art. 261 C. proc. civ. şi nici nu conţine motive contradictorii în sensul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, s-au analizat motivele vizând anularea actului administrativ atacat invocat prin acţiune, instanţa fiind în drept să grupeze argumentele folosite de reclamant în dezvoltarea fiecărui motiv de anulare.
În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reţinute iar altele înlăturate, rezultând care au fost motivele ce au determinat soluţia de respingere a cererii reclamantului.
Referitor la susţinerea recurentului-reclamant privind constatarea nulităţii Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 948 din 7 noiembrie 2007, se constatată că este nefondată.
Potrivit prevederilor art. 35 din HG nr. 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, actul administrativ de sancţionare a funcţionarului public este supus sancţiunii nulităţii absolute, în cazul în care actul respectiv nu cuprinde în mod obligatoriu următoarele:
- descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
- precizarea prevederilor din procesul verbal al Comisiei de disciplină:
- motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcţionarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile;
- temeiul legal în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
- termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată;
- instanţa competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară poate fi contestat.
Din verificarea conţinutului Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 948 din 7 noiembrie 2007 rezultă că acesta a fost emis cu respectarea prevederilor art. 35 din HG 1210/2003.
Recurentul susţine că actul administrativ atacat este lovit de nulitate, întrucât nu susţine motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcţionarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. c) din hotărârea de guvern menţionată.
Referatul Comisiei de disciplină nr. 239 din 16 octombrie 2007 a fost comunicat funcţionarului public cu menţiunea că poate formula obiecţiuni.
Membrii Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse au analizat toate documentele prezentate în dosarul nr. 11/2007, inclusiv obiecţiunile înregistrate sub nr. 249 din 30 octombrie 2007 ale recurentului G.S.M. la Referatul nr. 239 din 16 octombrie 2007 al Comisiei de Disciplină şi au constatat că apărările formulate nu sunt întemeiate şi în consecinţă au fost respinse.
Curtea constată că ordinul nr. 948 emis de intimat cuprinde menţiunile prevăzute de art. 35 alin. (2) lit. c) din HG nr. 1210/2003, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcţionarul public, chiar dacă nu sunt detaliate, ordinul are la bază actele din cursul cercetării disciplinare, deci inclusiv analiza obiecţiunilor înregistrate sub nr. 249/2007.
Cât priveşte critica formulată de recurent privind nulitatea sesizării nr. 764/MB din 24 august 2007, prima instanţă, în mod corect a înlăturat-o, constatând că sesizarea Comisiei de disciplină a fost legală conform art. 23 şi art. 24 din HG nr. 1210/2003, are la bază raportul preliminar al Inspecţiei Muncii privind controlul desfăşurat la ITM Bucureşti, Serviciul îndrumare Angajatori şi Angajaţi în Domeniul Relaţiilor de Muncă (nr. 749/MB din 23 august 2007), raport ce se referă, în principal, la următoarele aspecte:
- organizarea activităţii, fluxul operaţional şi arhivarea documentelor;
- verificarea modului de înregistrare a contractelor individuale de muncă;
- verificarea dosarelor societăţilor comerciale;
- actele privind executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de muncă.
Sesizarea formulată de inspectorul M.B. a vizat activitatea din domeniul evidenţei muncii.
Referitor la recurent, în calitate de inspector şef la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti, s-a reţinut că în exercitarea atribuţiilor de serviciu acesta nu a reuşit să realizeze un management eficient al resurselor umane în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti.
În fine, este nefondat şi ultimul motiv de recurs, referitor la ignorarea de către instanţa de fond a principiului proporţionalităţii sancţiunilor disciplinare prevăzute de art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.
Astfel, s-a reţinut că la individualizarea sancţiunii disciplinare s-au avut în vedere faptele sesizate privind neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor din fişa postului.
Împrejurarea că instanţa de fond nu a reţinut nici un element favorabil recurentului privind pregătirea lui profesională, nu este de natură a conduce la schimbarea acestei soluţii întrucât la aplicarea sancţiunii s-a avut în vedere gravitatea faptelor săvârşite, aptă prin ea însăşi să atragă aplicarea sancţiunii celei mai grave.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G.S.M., împotriva sentinţei nr. 1594 din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 446/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 469/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
