ICCJ. Decizia nr. 513/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 513/2009
Dosar nr. 2177/1/2008
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 338 din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantei SC G.T.E. SRL împotriva A.N.A.F. şi Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 357 din 11 noiembrie 2004 emisă de A.N.A.F. şi Decizia de impunere nr. 75630 din 12 august 2004.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către SC G.T.E. SRL cu sediul în Drăgăneşti, sat Pântăşeşti, judeţul Bihor.
Motivele de recurs invocate au fost:
- greşita soluţionare a cererii de recuzare pentru că judecătorul cauzei se antepronunţase;
- greşita aplicare a legii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) pentru că a fost admisă contestaţia în parte şi s-a dispus refacerea inspecţiei fiscale, măsură care nu este prevăzută de lege, deoarece art. 186 alin. (3) C. proCod Fiscal prevede că după desfiinţarea actului administrativ atacat, se va încheia un nou act administrativ fiscal, care nu înseamnă refacerea inspecţiei fiscale;
- greşita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) având în vedere că deşi a fost invocată şi instanţa de fond a constatat că organul de soluţionare a contestaţiei nu a analizat apărarea reclamantei privind încălcarea normelor legale care interzic efectuarea unui nou control cu privire la perioada de timp sau aspecte care au făcut obiectul unei alte inspecţii fiscale, totuşi instanţa de fond a respins în mod greşit aceste apărări ;
- instanţa de fond a greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi a aplicat greşit legea (art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.) deoarece instanţa de fond a menţinut soluţia din Decizia contestată de refacere a inspecţiei fiscale în privinţa impozitului pe profit cu toate că investiţiile au fost efectuate, ele au fost certificate de către autorităţile locale, că au fost înregistrate în contabilitate şi au fost deduse în impozitul pe profit;
- instanţa de fond a interpretat greşit şi contractul încheiat între părţi, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., deoarece s-a apreciat că între SC G.T.E. SRL şi SC T.G.I.E. SRL nu s-ar fi încheiat un contract de asociere în participaţie iar soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia nr. 3133 din 20 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că motivul de recurs referitor la contractul de asociere în participaţiune este nefondat, iar actele administrative atacate sunt legale în privinţa TVA, dar fără a fi prezentate considerentele acestei soluţii.
Şi cererea de recuzare s-a apreciat că a fost respinsă în mod corect pentru că nu s-a făcut dovada că judecătorul s-ar fi antepronunţat.
S-a considerat că nici motivul de recurs referitor la refacerea inspecţiei fiscale şi la verificările ce trebuie efectuate nu sunt fondate.
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 7 martie 2008, SC G.T.E. SRL a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 3133 din 20 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în contradictoriu cu A.N.A.F. şi D.G.F.P. Bihor.
În motivarea contestaţiei a fost invocată eroarea materială gravă şi faptul că nu au fost analizate toate motivele de recurs formulate, arătând că a fost greşit soluţionată cererea de recuzare a judecătoarei fondului, precum şi că instanţa de recurs nu a analizat motivul de recurs ce viza soluţionarea cererii privind inspecţia fiscală în privinţa impozitului pe profit.
Prin Decizia nr. 2600 din 20 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă contestaţia în anulare formulată de SC G.T.E. SRL împotriva Deciziei nr. 3133 din 20 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost desfiinţată Decizia atacată şi a fost stabilit termenul pentru soluţionarea recursului declarat de această parte împotriva sentinţei civile nr. 338 din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa Decizia arătată, Înalta Curte a reţinut că instanţa de control judiciar, iniţial investită cu soluţionarea recursului declarat de SC G.T.E. SRL, nu a cercetat un motiv de recurs invocat, în sensul că recurenta a invocat 5 motive de recurs şi au fost analizate numai 4 dintre acestea, fiind omis motivul ce viza greşita soluţionare, de către instanţa de fond, a capătului de cerere privind refacerea inspecţiei fiscale în privinţa impozitului pe profit.
De asemenea, instanţa a reţinut că motivul contestaţiei privind eroarea materială gravă nu poate fi reţinut şi a fost respins, motivat de faptul că noţiunea de greşeală materială se referă la greşeli materiale cu caracter procedural care să ducă la pronunţarea unei soluţii eronate, iar nu priveşte „greşeli de judecată".
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului declarat de SC G.T.E. SRL împotriva sentinţei civile nr. 338 din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, ca efect al admiterii contestaţiei în anulare arătate, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, va admite recursul şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond, dar pentru considerentele ce urmează:
- Primul motiv de recurs invocat, ce vizează greşita soluţionare a cererii de recuzare, nu va fi reţinut pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 pct. C. proc. civ.
Într-adevăr, potrivit art. 27 pct. 7 C. proc. civ. se poate cere recuzarea judecătorului când acesta şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.
Din chiar modul de redactare rezultă intenţia legiuitorului de a se obţine recuzarea numai dacă judecătorul şi-a exprimat o opinie în legătură cu litigiul ce formează obiectul judecăţii, opinia putând fi exprimată fie înainte, fie în cursul judecăţii.
Dar nu se poate obţine recuzarea unui judecător dacă acesta a soluţionat o problemă de drept identică cu cea ivită în litigiul unde se cere recuzarea, chiar dacă situaţia de fapt este aproape identică.
- Al doilea motiv de recurs ce vizează refacerea inspecţiei fiscale cu privire la impozitul pe profit şi accesoriile sale va fi şi el respins.
Dispoziţiile art. 186 pct. 3 C. proCod Fiscal prevăd posibilitatea sa în cazul desfiinţării actului administrativ atacat urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare.
Recurenta susţine că este greşită soluţia de refacere a inspecţiei fiscale pentru că legea prevede numai încheierea unui nou act administrativ fiscal.
Însă, este greu de presupus cum poate fi încheiat un nou act administrativ care să se refere la impozitul pe profit şi să ţină seama de considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei dacă nu se reface inspecţia pentru că trebuie analizat contractul de credit încheiat în 1995 cu B.A. SA, iar organul de soluţionare a contestaţiei a reţinut că reclamanta - recurentă beneficiază de facilităţile prevăzute de art. 10 din OG nr. 27/1997 având drept de deducere din profitul impozabil.
Refacerea inspecţiei fiscale nu poate viza decât impozitul pe profit şi, aşa cum cere legea, la întocmirea noului act administrativ fiscal vor fi avute în vedere numai considerentele deciziei prin care s-a dispus refacerea inspecţiei.
- Şi motivul de recurs ce vizează interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii de către instanţa de fond şi aplicarea greşită a legii va fi respins.
Este criticată soluţia instanţei de fond pentru că a menţinut soluţia de refacere a inspecţiei fiscale deşi cu ocazia soluţionării contestaţiei s-a stabilit că documentele de atestare de efectuare a acestor investiţii au fost eliberate în condiţii legale.
Soluţia instanţei de fond, sub aspectul refacerii inspecţiei fiscale în privinţa impozitului pe profit şi având în vedere faptul că reclamanta a dovedit cu actele prezentate (listele de lucrări purtând ştampila primarului şi amprenta ştampilei acestuia şi a Consiliului Local) realizarea investiţiilor şi faptul că societatea beneficiază de facilităţile prevăzute de art. 10 din OG nr. 27/1996, este legală şi, în acest fel, se dă posibilitatea refacerii actului de control în privinţa impozitului pe profit, dar pornind de la cele stabilite de organul de soluţionare a contestaţiei că reclamanta beneficiază de facilităţi, pentru investiţiile dovedite.
Instanţa de fond nu se putea substitui organelor care soluţionează contestaţia în procedura administrativă şi nu putea să refacă toate calculele privind impozitul pe profit şi aceasta se va face numai prin refacerea raportului de inspecţie fiscală sub acest aspect.
- Cu privire la motivul de recurs invocat privind aplicarea greşită a legii şi interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii în privinţa TVA, Înalta Curte va constata că sunt fondate, în raport şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Instanţa de fond a încuviinţat, la solicitarea reclamantei, efectuarea unei expertize tehnice de specialitate şi a stabilit mai multe obiective, au fost formulate obiecţiuni la acest raport de către reclamantă, obiecţiuni la care s-a şi răspuns.
Cu toate acestea, în motivarea soluţiei referitoare la TVA instanţa de fond nu face nici o referire la concluziile raportului de expertiză, nici dacă ele au fost însuşite şi nici dacă au fost înlăturate, înlăturarea concluziilor trebuind să fie motivată.
Potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ. „Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa socoteşte de cuviinţă să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi".
Chiar dacă expertiza este un mijloc de probă lăsat la aprecierea judecătorului, odată încuviinţată, concluziile sale, trebuie însuşite sau înlăturate numai motivat.
De aceea, va fi admis recursul declarat, va fi casată sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Pentru că şi critica referitoare la aplicarea greşită a legii în privinţa modului de soluţionare a excepţiei privind efectuarea unor noi inspecţii fiscale pentru aceeaşi perioadă vizează TVA-ul, la rejudecare instanţa de fond va analiza şi această critică.
Instanţa de fond a apreciat că nesoluţionarea excepţiei nu duce la nulitatea deciziei dată în procedura administrativă, iar recurenta critică această soluţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC G.T.E. SRL Drăgăneşti împotriva sentinţei civile nr. 338/CA/2005 – P.I. din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 507/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 515/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
